Se pare ca ultima moda in materie de sutiene este: fara. Cel putin asa au hotarat majoritatea vedetelor care apar in public fara acest obiect de lenjerie. Gala de decernare a Oscarurilor este un exemplu cat se poate de evident. Taraji P. Henson (celebra Cookie din Empire), care de altfel a lasat la o parte cochetaria si considera ca o femeie trebuie sa fie mai plinuta, si-a expus o foarte mare parte din nuri la ultima gala a oscarurilor, sub o rochie semi-transparenta. Insa acest articol are o istorie bogata si a suferit numeroase transformari de-a lungul timpului.

Astfel daca in antichitate el era obiect de lux sau rezervat unor ocazii speciale, ulterior el a devenit un simbol al bunei cuviinţe, pentru ca in prezent sa fie considerat o constrangere a frumusetii naturale.

Primul strămos al sutienului a fost creat în Creta

In Antichitate se pare că femeile nu purtau sutiene sau alte obiecte de îmbrăcăminte asemănătoare acestora, în mod obisnuit. Majoritatea reprezentărilor care au fost găsite, prezintă femei cu bustui gol. A fost descoperit însă, în timpul săpăturilor de la Suse, un fel de veşmant care ar fi putut fi folosit pentru acoperirea sanilor, dar nu există niciun argument care să sprijine teoria că femeile ar fi obisnuit să poarte aşa ceva. Piesa de vestimentaţie în chestiune ar fi putut fi mai curand un element de costum funerar.

Prima reprezentare a unui sutien a fost descoperită în Creta, în jurul anului 2100 î.Hr., fiind un corsaj, deschis în faţă pînă în talie, care însă lăsa sanii liberi, doar talia era acoperită de zale de cupru. Cam în această perioadă şe poate situa apariţia corsetului. In Grecia, femeile purtau un corsaj legat cu şiret deasupra sanilor, care se mişcau totuşi în deplină libertate. Cum portul corsetelor si crinolinelor era interzis, ele foloseau o piesă de vestimentatie numită apodesmă, o mică bandă de panză pe care o legau peste piept pentru a-şi susţine sanii, dar nu într-un scop estetic ci într-unul; utilitar: îi împiedicau să se mişte în timp ce se deplasau. Cu timpul, apodesma şi-a schimbat forma, micşorandu-se şi căpătand numele de mastodeton.

Corsetul, o inventie franceză

In Antichitate se pare că femeile nu purtau sutiene sau alte obiecte de îmbrăcăminte asemănătoare acestora, în mod obisnuit. Majoritatea reprezentărilor care au fost găsite, prezintă femei cu bustui gol. A fost descoperit însă, în timpul săpăturilor de la Suse, un fel de veşmant care ar fi putut fi folosit pentru acoperirea sanilor, dar nu există niciun argument care să sprijine teoria că femeile ar fi obisnuit să poarte aşa ceva. Piesa de vestimentaţie în chestiune ar fi putut fi mai curand un element de costum funerar.

Prima reprezentare a unui sutien a fost descoperită în Creta, în jurul anului 2100 î.Hr., fiind un corsaj, deschis în faţă pînă în talie, care însă lăsa sanii liberi, doar talia era acoperită de zale de cupru. Cam în această perioadă şe poate situa apariţia corsetului. In Grecia, femeile purtau un corsaj legat cu şiret deasupra sanilor, care se mişcau totuşi în deplină libertate. Cum portul corsetelor si crinolinelor era interzis, ele foloseau o piesă de vestimentatie numită apodesmă, o mică bandă de panză pe care o legau peste piept pentru a-şi susţine sanii, dar nu într-un scop estetic ci într-unul; utilitar: îi împiedicau să se mişte în timp ce se deplasau. Cu timpul, apodesma şi-a schimbat forma, micşorandu-se şi căpătand numele de mastodeton.

Matroanele romane au adoptat şi ele apodesma purtată de grecoaice. Numele piesei de vestimentatie s-a schimbat însă în mamillare, fascia, capitium si toenia. Fascia era purtată de fetele tinere pentru a frana creşterea sanilor, mamillare era folosit pentru potolirea unui piept prea generos iar strophium servea la susţinerea sanilor.

Mai tarziu, o frescă descoperită în Franţa prezintă două femei din Galia, avand sanii goi şi purtand fuste lungi. Aici femeile au început să poarte „bandaje” numai după cucerirea Galiei de către Cezar. In secolul al XII-lea femeile purtau „basquine”, un fel de corset din panză groasă care strangea talia.

Un secol mai tarziu a apărut strămoşul corsetului şi, o dată cu el, reclama: „ţine pe cei tari, îi susţine pe cei moi, îi adună pe cei rătăciţi„. In secolul al XIV-lea centura era atat de înălţată încat susţinea şi pieptul. Totuşi ea nu era purtată de prea multe femei si era chiar interzisă în unele regiuni. Un edict din Strasbourg, datat 1370, cerea ca „nici o femeie să nu îşi susţină pieptul, nici prin croiul cămăşii, nici prin şireturile rochiei„. Sub Carol al VII-lea, pieptul era îmbrăcat într-o panză triunghiulară pe sub care se trecea o bandă dintr-un fel de tifon. Corsetul se purta încă foarte strans, cu riscul de a deforma cutia toracică. Ambroise Pare a fost primul care a constatat ravagiile cauzate de această modă care duceau pană la atrofierea plămanilor.

Primul sutien modern: 1912

Revoluţia Franceză a interzis portul corsetului: sanii nu mai erau susţinuţi decat de o banderolă de panză legată sub ei. Imperiul a readus însă corsetul, varianta „a la Ninon” , care se purta pe sub rochie. El s-a transformat apoi în funcţie de diverse mode. In această epocă a apărut si primul corset cu balene, creat de stilistul Leroy, moda fiind ca sanii să fie cat mai depărtaţi. Secolul al XX-lea şi mai ales sfarşitul primului război mondial au adus eliberarea moravurilor. Femeile vroiau să se simtă comod în hainele lor. Corsetul a mai fost lărgit şi chiar s-a încercat revenirea la benzile de lană purtate în Antichitate.

Creat în 1912, primul sutien nu s-a bucurat de prea mult succes fiind destul de greu de purtat: în loc să susţină sanii, el îi turtea. In 1932, i s-a modificat forma, adancindu-se cupele. Mari designeri vestimentari, începand cu Paul Poiret, l-au impus, recomandand clientelor lor să îl poarte pentru a arăta mai bine şi a-şi menţine sanii în forma lor naturală.