Cel mai faimos roman dintre toți nu a fost niciodată el însuși Împărat. Dar dominația militară și politică a lui Iulius Cezar asupra Romei – ca general, consul și în cele din urmă dictator – a făcut posibilă trecerea de la guvernarea republicană la cea imperială.

Născut la putere

Cezar s-a născut în clasa conducătoare a politicii romane, la 12 sau 13 iulie 100 î.Hr. El a fost numit Gaius Iulius Cezar, la fel ca tatăl și bunicul său dinaintea lui. Amândoi fuseseră oficiali republicani, dar cea mai mare legătură dintre clanul Iulienilor și puterea înaltă a fost prin căsătorie. Mătușa paternă a lui Cezar era căsătorită cu Gaius Marius, o figură influentă a vieții și politicii romane și de șapte ori consul.

Iulius Cezar a aflat devreme că politica romană era sângeroasă și facțională. Când Gaius Marius a fost dat jos de dictatorul Sulla, noul conducător al Republicii a venit după familia dușmanului său învins. Cezar și-a pierdut moștenirea – fiind de multe ori îndatorat de-a lungul vieții – și s-a îndreptat spre siguranța îndepărtată a serviciului militar de peste mări.

Odată ce Sulla și-a dat demisia de la putere, Cezar, care se dovedise a fi un soldat curajos și nemilos, și-a început ascensiunea politică, devenind guvernator al unei părți a Spaniei prin 61-60 î.Hr.

Cuceritorul Galiei

Există o poveste că aflat în Spania, la vârsta de 33 de ani, Cezar a văzut o statuie a lui Alexandru cel Mare și a plâns pentru că, până la o vârstă mai mică, Alexandru cucerise deja un vast imperiu.

El a ajuns la vârf făcând parte dintr-o echipă. Unindu-și forțele cu Crassus, unul dintre cei mai bogați oameni din imperiul roman în acea vreme, și cu generalul popular Pompei, au preluat puterea ca Prim Triumvirat, cu Iulius Cezar în fruntea sa ca și consul.

După încheierea mandatului său, a fost trimis în Galia. Amintindu-si constant pe Alexandru cel Mare, el a început o campanie sângeroasă de opt ani de cucerire, ceea ce l-a făcut să fie extrem de bogat și puternic. Acum era un erou militar popular între soldați și oamenii de rând, fiind responsabil pentru siguranța pe termen lung a Romei. Cucerirea Galiei a fost privită cu incantare si respect de către consulii din Roma.

Iulius Cezar: “Zarurile au fost aruncate”

Pompei era acum un rival, iar fracțiunea sa din senat i-a ordonat lui Cezar să se dezarmeze și să vină acasă. A venit acasă, dar în fruntea unei armate, spunând „Alea jacta est” ((în latină), traducere ”Zarurile au fost aruncate”)  în timp ce traversa râul Rubicon. Acest lucru avea să însemne ca nu mai este cale de întoarcere. Războiul civil de patru ani care a urmat s-a extins pe teritoriul roman, Pompei pierzandu-si viața, ucis în Egipt, iar Iulius Cezar devenind liderul incontestabil al Romei.

Cezar s-a apucat acum să corecteze ceea ce el credea că este greșit cu o Romă plină de corupție care se lupta să-și controleze provinciile. Știa că vastele teritorii pe care Roma le controla acum aveau nevoie de o putere centrală puternică și aceasta era el.

El a reformat și întărit statul, a acționat asupra datoriilor, asupra cheltuielilor și a promovat nașterea copiilor pentru a construi puterea numerică a Romei. Reforma funciară a favorizat în special veteranii militari, coloana vertebrală a puterii romane. Acordarea cetățeniei în noi teritorii a unificat toate popoarele Imperiului. Noul său calendar Iulian, bazat pe modelul solar egiptean, a durat până în secolul al XVI-lea.

Asasinarea lui Cezar și conflictele civile

Oficiul roman de dictator era menit să acorde puteri extraordinare unei persoane pentru o perioadă limitată în fața crizei.. Cu o lună înainte de a fi ucis, s-a votat ca puterile acestuia să nu mai fie doar pentru o anumită perioada de timp, ci au fost extinse pe viața.

Primind și alte onoruri și puteri de către Senat, care era plin de susținătorii săi și pe care, în orice caz, îl putea veta, nu existau limite practice asupra puterii lui Cezar.

Republica Romană scăpase orașul de regi, dar acum avea unul, care deși nu era rege sau împărat, avea puteri depline care îi neliniștea pe mulți. O conspirație împotriva sa a fost pusă la cale, condusă de Cassius și Brutus, despre care Cezar ar fi crezut că este fiul său nelegitim.

În idele lui Marte (zi în calendarul roman care corespunde lui 15 Martie) 44 î.Hr., Cezar a fost înjunghiat de un grup de aproximativ 60 de bărbați. Uciderea a fost anunțată cu strigăte: „Oameni din Roma, suntem din nou liberi!”

În urma unui război civil, succesorul ales al lui Cezar, nepotul său Octavian, a preluat puterea. La scurt timp republica s-a încheiat cu adevărat și Octavian a devenit Augustus, primul împărat roman.