Enigma locului în care se află înmormântat Sfântul Petru a rămas încă neelucidată. Există numeroase ipoteze privind acest loc. Conform uneia dintre ele, corpul Sfântului Apostol Petru se odihneşte într-o mare catedrală din Roma, dar, din păcate, aceasta este doar o prezumpţie, pentru că nu există niciun fel de dovezi care să ateste că ar fi fost îngropat aici…

Devenind apostol al lui Iisus Hristos, Petru l-a insoţit pe parcursul vieţii sale pe Pământ. El era unul dintre ucenicii săi preferaţi. La întrebarea adresată de Iisus ucenicilor săi ce cred despre El, Petru a fost acela care a răspuns că El este „Hristos, fiul lui Dumnezeu cel viu”. Tot el a fost cel care a vrut să meargă pe apă, ca să se poată apropia de Iisus; el i-a tăiat o ureche slugii preotului din Grădina Ghetsimani.

In noaptea de după arestarea lui Iisus, Petru, precum prezisese invăţătorul, a dat dovadă de laşitate şi, de frică de a nu fi persecutat, s-a lepădat de El de trei ori, inainte de primul cântat al cocoşilor. Ulterior, apostolul s-a pocăit sincer şi a fost iertat întru Domnul. Fiind arestat în anul 42 din ordinul lui Herodes Agrippa I, împăratul Iudeei, Petru a fost întemniţat în închisoarea din Ierusalim, de unde a putut să iasă după câteva zile, conform relatărilor din Faptele Apostolilor. După înălţarea lui Iisus la ceruri, Apostolul Petru a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diferite tari, Sfântul Petru, făcând totodată fapte bune şi minuni mari, vindecând bolnavii şi neputincioşii.

Biserica afirmă că puterea predicilor sale era atât de mare, încât el convertea la credinţă până la cinci mii de oameni dintr-odată. Oamenii îl venerau atât de mult, încât îşi scoteau bolnavii direct în stradă, ca măcar umbra Apostolului Petru să-i atingă. Conform unei legende, Petru a fost timp de 25 de ani episcop al Romei — din anul 43 până prin 67-68, însă majoritatea cercetătorilor contemporani presupun că apostolul a ajuns în Roma la începutul anilor 60 ai secolului I, in timpul persecuţiei creştinilor de către Nero, Petru a fost răstignit pe cruce.

Informaţiile privind locul unde a fost inmormântat Apostolul Petru sunt contradictorii. Există două versiuni oficiale: conform uneia, locul inmormântării lui este oraşul Roma (Catedrala Vaticanului), conform alteia — catacombele oraşului spaniol San Sebastian.

Pentru a verifica, istoricii şi arheologii s-au decis să facă săpături. Conform surselor crestine, deasupra mormântului Apostolului Petru se afla vechea biserică romană Sfântul Constantin. Ulterior, aici a fost construită catedrala din Vatican Sfântul Petru. Pentru arheologi, a constituit o dificultate — în activitatea desfăşurată — prezenţa monumentului de marmură, închinat lui Papa Pius al VI-lea, în apropierea locului de confesiune. Ca să nu-l deterioreze, arheologii trebuiau să efectueze lucrările de cercetare cu mare atentie.

Autoritătile Bisericii Catolice erau deosebit de interesate de rezultatele săpăturilor: ce vor arăta acestea? Poate că Petru nici nu a fost în Vatican? Si dacâ ceea ce vor găsi savanţii va răsturna sfânta tradiţie?… Şi totuşi, în anul 1939, Pius al XII-lea, cântărind minuţios toate argumentele „pro” şi „contra”, a decis să folosească sansa oferită. Mai întâi, arheologii au descoperit biserica ridicată de Constantin în memoria lui Petru si a altor mucenici.

Când au inălţat aici catedrala, cel mai mare altar se afla pe acelaşi loc unde se aflase şi biserica, în duşumea fiind făcută o „ferestruică” — locul de confesiune. Prin aceasta, credincioşii îşi puteau ‘indrepta privirile spre mormântul Apostolului, care se afla la o adâncime mare sub pământ. Săpăturile au continuat. Cercetătorii s-au con-vins că biserica ridicată de Constantin s-a aflat în cimitirul situat nu departe de locul unde a fost executat Petru. Aici s-au păstrat foarte multe morminte, cripte. S-a stabilit că in acel cimitir, la inceput, erau ‘inmormântaţi păgânii, iar mai apoi — şi creştiinsă, precum se stie din sursele vechi, în Antica Romă, creştinii erau înmormântaţi, de obicei, separat de păgâni, în catacombe. În ce consta, aşadar, motivul încălcării unui astfel de ritual? Nu cumva, in acest caz, a existat influenţa prezenţei în apropiere a mormântului lui Petru? „În timpul cercetărilor, atenţia istoricului francez Jerome Carcopino a fost atrasă de o adâncitură în unul dintre pereţii bisericii in timpul săpăturilor, scrie el, s-a constatat că aceasta era o nişă destul de adâncă, tapetată ingrijit cu plăci de marmură.

Inauntru au fost găsite oseminte umane; dacă luăm în considerare faptul că acestea au fost ascunse într-un loc atât de sigur, putem crede că erau niste relicve, şi, fiindcă aceste relicve au fost zidite sub Catedrala Sfântul Petru, înseamnă că ele puteau aparţine, fără doar şi poate, Sfântului Petru, nu altcuiva”.

In anul 1952, a fost publicat un raport detaliat, în care se afirma că unul dintre mormintele din acest cimitir au fost venerate în mod deosebit în secolele continuare, lucrările au fost conduse de arheologul italian Margherita Guarducci. În anul 1964, este publicată cartea ei „Relicvele Sfântului Petru sub locul de confesiune al bisericii din Vatican”, în care se afirma că există o mare probabilitate ca aici să fi fost înmormântat Apostolul. Impresionat de cercetările arheologice, Papa Pavel al VI-lea, examinând rezultatele obţinute de arheologi, si-a exprimat părerea că se poate admite că a fost descoperit mormântul Apostolului Petru.

Disputele savanţilor insă nu s-au incheiat. Unii cercetători continuau să susţină un alt punct de vedere, şi anume că moaştele Sfântului Petru ar fi fost transportate în anul 258, în Peşterile San Sebastian şi readuse la Vatican după aproximativ 100 de ani. Care a fost soarta lor mai departe? Nimeni nu încearcă, deocamdată, să răspundă la această întrebare. Sunt prea puţine dovezi, prea puţine fapte…