Cupola Stâncii este un monument de pe Muntele Templului din Ierusalim, în apropierea Moscheei Al-Aqsa. Este considerat al treilea sanctuar, ca mărime, al lumii islamice (după Kaaba şi Moscheea Profetului din Medina) fiind construit in timpul dinastiei Omeiad. Venerata Cupolă a Stâncii (în ebraică – Kipat Ha-Sela, arabă – Qubbat as-Sakhrah), cunoscută şi sub numele de Moscheea lui Omar, pe lângă valoarea sacro-religioasă, reprezintă şi unul dintre cele mai importante monumente ale arhitecturii musulmane din lume. Pe de o parte, construcţia este cel mai vechi exemplu de arhitectură islamică, pe de altă parte, ea se deosebeşte prin extraordinara frumuseţe a ornamentelor şi decoraţiunilor, care poartă urme ale tuturor civilizatiilor mahomedane din trecut.
Ea atrage atenţia cercetătorilor, pelerinilor, dar si a tuturor oamenilor din diferite culturi ale uimind prin simetria si armonia arhitecturală şi prin elementele sale decorative, fiind considerată un miracol arhitectonic. Edificiul se află în centrul unui teritoriu sacru, pe un platou care este cu patru metri deasupra restului zonei. Din patru directii sunt construite scări cu arcade, care duc spre Moscheea lui Omar.
Stânca se înalţă deasupra podelei la înălţimea de 1,5 metri. În jurul ei sunt patru coloane masive care susţin cupola şi alte coloane graţioase, mai mici. Înăltimea incintei coincide întocmai diametrului cupolei (aproximativ 20 de metri). Seriile de elemente arhitecturale din fiecare tip sunt alcătuite strict, după multiplu de patru – număr sacru ia musulmani. Interiorul este de o splendoare izbitoare: pereţii sunt pavaţi cu marmură ornamentată, acoperiţi cu mozaicuri, capitelurile coloanelor
Moscheea lui Omar (Cupola Stâncii). Ierusalim sunt aurite, grinzile şi buiandrugii celor patru uşi sunt acoperiţi cu plăci de bronz, gravate şi aurite. Cupola, reinstalată în anul 1022, este ornată pe interior cu picturi şi reliefuri.
Decorul exterior al zidurilor a fost renovat în secolul al XVI-lea şi al XIX-lea. El se deosebeşte prin splendoarea sa, dar şi prin rafinament. Este respectată cu stricteţe gama de culori (alb-albastru-verde-auriu) caracteristică islamului. Geamurile multicolore abastre-galbene-roz creează în interiorul templului un efect vizual surprinzător, amintind culorile sidefului. Această lumină umple moscheea cu o atmosferă de neuitat. În incintă se regăseşte un mozaic uimitor, cu ornamente create sub influenta artei bizantine.
Actualmente, această clădire este folosită ca o moschee pentru femei. Edificiul nu a fost conceput pentru rugăciuni, ci ca monument arhitectural, apărător al pietrei pe care urcase profetul Mohamed în anul 621 d.Hr., când efectua o lungă călătorie de noapte către Rai, alături de îngerul Jibril. Acolo a întâlnit şi profetii Ibrahim (Abraham) şi Musa (Moise) şi i-au fost oferite rugăciuni islamice, înainte de a ajunge iar pe Pământ.
Tot aici, stătea arca cu porunci, în vremea Primului Templu, de la care a început crearea lumii, conform Credintei iudaice. Înainte de trecerea la orientarea către Mecca, prima orientare de rugăciune pentru musulmani fusese stabilită în direcţia pietrei peste care s-a ridicat sanctuarul Cupola Stâncii. Locul pietrei a rămas nedescoperit până ce a fost găsit de califul Abd al-Malik ibn Marwan, care a început construcţia sanctuarului în 687 şi l-a terminat în 691. Musulmanii au interzis accesul tuturor „necredincioşilor” în acest sanctuar.