Legenda despre existența unui loc al comorilor, care s-ar deschide prin formula magică „Sesam, deschide-te”, a înfierbântat minţile multor oameni, timp de secole. Unul dintre cei mai vestiţi este Cristofor Columb, care a descoperit Lumea Nouă, apropiindu-se de Terra di Oro sau Ofirul. Cele mai vechi mentiuni despre acest ţinut se găsesc în Biblie. Aflăm despre averile dăruite de regele Solomon, din propriul său tezaur, pentru ridicarea templului din Ierusalim. Cantitatea de metale preţioase era impresiona 350 tone.

De unde avea Solomon aceste fabuloase averi?

Și în Vechiul Testament și în Cartea Regilor se vorbeşte despre o înțelegere între Hiram, regele Tyrului şi Regatul iudeilor. Expedi-tyrenienilor, la care luau parte şi corăbieri iudei, se desfăşurau pe o durată nu mai mică de trei ani şi într-un ținut a cărui localizare a fost supusă unor controverse îndelungate.

Într-un text biblic, se poate citi: „Hiram i-a trimis cu slugile sale corăbii şi robi cunoscători ai mărilor, care s-au dus cu slugile lui Solomon la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur şi i-au adus regelui Solomon„.

Tara care-si schimbă coordonatele de-a lungul timpului

Mulţi istorici identifică Ofirul cu alt ţinut al aurului, notat de scribii Egiptului antic cu hieroglifele PWN, ceea ce înseamnă „Ţara Pwene” sau „Ţara de unde se aduce aur„, un loc secret care, printr-o magie necunoscută, își schimbă coordonatele de-a lungul timpului. 

O întreagă colecție de basoreliefuri şi texte hieroglifice desfășurate pe pereții templului din Deir-el-Bahri, din apropierea Luxorului, evocă expediţia maritimă întreprinsă de regina egipteană Hatshepsut, care s-a îndreptat, cu navele sale, spre „terasele de mirt” ale Ţării Pwene.

Acelaşi drum secret, spre locul care se deschide sub imperiul magicului „Sesam” este cunoscut şi de Tutmes III, succesorul lui Hatshepsut, singura femeie faraon.

Regina din Saba si o cetate din „O mie şi una de nopți”

Alţi cercetători prezintă ipoteza că Ofirul este acelaşi lucru cu Ţara Pwene şi se află în partea meridională a Peninsulei Arabice. Date documentare în acest sens există din sec. al II-lea. î.H. care atestă faptul că Arabia meridiană cunoştea o civilizație înfloritoare.

Cele mai vestite cetăţi, risipite pe colinele domoale din Yemen şi Hadramaut, erau prevăzute cu ziduri înalte şi forturi din piatră. Conducătorii acestor cetăţi dețineau controlul strâmtorilor Mării Roşii, percepand o bună parte din bogățiile de pe navele ce străbăteau apele în ambele sensuri. Aflăm aceste lucruri de la cronicarul Agathides, cu mai bine de 2300 de ani în urmă, care reflectează atent asupra ipotezei Yemen. Poate nu întâmplător!

Se spune că, a doua zi după potop, Sem, fiul lui Noe, a fondat Sanaa, capitala Yemenului. Pe platourile înalte, de peste 2000 de metri, vechea cetate pare ilustrarea perfectă a unei povesti din „O mie și una de nopţi” și, cu siguranţă, un martor al unei epoci în care vestiţi călători vorbeau, în șoaptă, despre un ţărm secret, pe care-l numeau „Arabia Felix” (Arabia Fericită), unde, la rostirea cuvintelor „Sesam deschide-te’ se dezvăluie intrarea unei inepuizabile comori. Ei mai povesteau despre legendara regină din Saba, posesoarea unei averi fabuloase, ca urmare a cunoașterii secretului acestor comori.

Ce spun textele sumeriene

Textele sumeriene, din vremea faraonilor, evocă un ținut magic, bogat în aur, situat “pe țărmul Mării de Jos„, ceea ce înseamnă pe țărmul Oceanului Indian. Sumerienii au numit acest ţărm Meluhha („Țara neagră”). Istoricii au studiat toate elementele şi au ajuns la concluzia că Ofirul, Ţara Pwene şi Meluhha sunt denumiri diferite ale aceluiaşi ținut.