Arheologii egipteni au avut marea surprindere să constate că oazele în care ei căutau apă se aflau de fapt o mulțime de mumii care amintesc de viaţa din Egiptul Antic. Mansur Buriak, unul dintre specialiştii care au descoperit recent noi astfel de mărturii istorice, a declarat că oazele reprezintă pentru arheologi adevărate „mine de aur”.

Mai mult de 230 de mumii, dintre care o bună parte sunt protejate de măști sau sunt ascunse în sarcofage de aur, au fost găsite începând din 1996 în morminte colective, situate în zona a şapte oaze mici în următoarele regiuni: Hara, al-Aguz, Mandicha, Zabw, Hiz şi Boeita. Toată regiunea unde se află adăpostite mumiile este cunoscută sub denumirea de „Valea Mumiilor de Aur”.

Oaza din Bahariya a fost foarte dezvoltată în perioada în care aproape toate caravanele ce traversau continentul african făceau escală aici. Perioada de maximă înflorire a acestei regiuni a fost în timpul domniei lui Alexandru cel Mare, în urmă cu circa 2.300 de ani.

„Mumiile descoperite sunt considerate cele mai frumoase, din perioada romană, găsite vreodată în Egipt. Vârsta lor este de aproape 2.000 de ani, rezistând foarte bine trecerii vremii„, a afirmat Zahi Hawass, şeful Consiliului Suprem al Antichităţilor din Egipt.

Valea despre care aminteam mai devreme și-a păstrat reputaţia  prin noile descoperiri. În urmă cu câteva luni, o mumie intactă a fost descoperită într-un sarcofag de piatră, la cinci metri în pământ, sub o casă situată în principalul oraş al oazei, al-Buwaiti.

Mansur Burak este de părere că oaza respectivă ar mai putea ascunde în jur de 15.000 de mumii. Templul construit de împăratul Alexandru cel Mare în apropierea Nilului este unic, pentru că este singura construcție de acest gen înălţată în timpul vieţii unui faraon. „Prezenţa templului a făcut din această regiune un loc secret, pe care oamenii l-au transformat într-un lăcaş privilegiat al înhumării„, a spus Hawass.

Datorită comerţului cu produsele aduse de caravane şi cele viticole, locuitorii oazelor s-au îmbogăţit în decursul timpului, ajungând să exporte vin şi curmale în oraşele de pe întreaga vale a Nilului. Pe măsura trecerii anilor, seceta a pus stăpânire pe acele regiuni, astfel că, în epoca domniei lui Alexandru cel Mare, pânza freatică a scăzut cu cinci metri sub suprafaţa solului.

Astăzi, trebuie efectuate săpături până la o adâncime de 1.300 de metri pentru a mai găsi apă. Mumiile, din ce în ce mai numeroase, au devenit o adevărată atracție turistică pentru vizitatorii zonelor unde se află depozitate şi pentru localnici.