Acum trei mii de ani, în timpul dinastiei XXI, a trăit regina egipteană Hemnuth-Tawi care, la moartea sa, a fost mumificată şi îngropată conform unui ritual străvechi, considerat fi astă zi misterios din multe puncte de vedere. Ritualul mumificării trebuia să permită corpului faraonului sau reginei să nu cadă pradă descompunerii, să rămână intact pentru „a face faţă” vieţii de dincolo de mormânt. Mumia reginei Hemnuth-Tawi s-a odihnit în linişte timp de câteva milenii, „supravietuind” trecerii romanilor, Evului Mediu, Renaşterii şi Iluminismului. Dar la inceputul secolului XIX mormântul regal a fost profanat. Respectând istoria şi cultura, regele Bavariei din acea vreme a reuşit să intre în posesia celebrului sarcofag, pe care l-a donat Muzeului Egiptului din Munchen, unde a rămas nederanjat timp de un secol.

Însă în 1992 o nemţoaică pasionată de ştiinţă a făcut o descoperire năucitoare. Examinând ţesuturile corpului mumificat, ea a găsit urme de… nicotină şi cocaină! Or, ipoteza unanim acceptată era că plantele din care se extrăgeau cele două substante fuseseră descoperite odată cu America şi, în consecinţă, neştiute şi necunoscute de egiptenii din Antichitate. Cum de reuşiseră, atunci, faraonii, în acele timpuri în depărtate, să „beneficieze” deja de drogurile obtinute din acele plante? Era clar: în 1992, la Munchen, urmau să demareze ceretări serioase!

Eroare? Şi totuşi, nu…

Svetlana Balabanova, medic legist, specializată în toxicologie, a prelevat câteva mostre din mumie şi le-a supus unor teste complicate. A topit soluţie chimică părţi din ţesuturi şi apoi a aplicat sistemul care utilizează anticorpii pentru relevarea prezenţei substanţelor halucinogene. Pe urmă., mostrele au fost „cercetate” de către un aparat complex CCMS, care evaluează greutatea moleculară a substanţelor.

Cand aparatul a depistat prezenţa cocainei, toată lumea s-a gândit la o eroare. Trebuia să fie o eroare. S-au repetat analizele; Balabanova, pentru o mai mare siguranţă, a trimis mostrele şi la alte laboratoare pentru a fi examinate. Şi de această dată, rezultatul iniţial a fost confirmat.

Cu o vastă experienţă în domeniul toxicologiei, Balabanova ştia că există un experiment ce poate dovedi dacă „subiectul” s-a drogat cu substanţe halucinogene sau a fost doar contaminat. A folosit si această metodă care se cheamă „analiza firului păr”. Pentru că, la fel ca şi alte substanţe asimilate de organismul uman, cele halucinogene pătrund în proteinele firului de păr unde rămân timp de luni întregi sau, în cazul morţii, pentru totdeauna.

Mostrele de păr sunt „scăldate” soluţie pe bază de alcool, după care această soluţie este examinată. Dacă rămâne „curată.” în timp ce firul de păr rămîne totuşi „contaminat”, atunci înseamnă că „subiectul” a ingerat oareşce substanţe halucinogene în timpul vieţii. În caz contrar, se poate vorbi de o „contaminare externă”.

Şi dacă (aşa cum s-a dovedit) analizele au spus adevărul, atunci cum au putut egiptenii să folosească droguri care au pătruns în Europa şi în alte zone geografice de-abia secole şi secole mai tîrziu?

O mumie falsă?

La ştirea referitoare la urmele de nicotină şi cocaină găsite în ţesuturile mumiei egiptene, Rosaline David (în acelaşi timp cercetătoare şi „responsabilă” cu egiptologia la Muzeul din Manchester) a rămas perplexă şi, totodată, sceptică. A decis să reia analizele pe cont propriu pentru a controla personal toate datele şi rezultatele. A luat în calcul chiar şi ipoteza că mumia n-ar fi o autentică relicvă antică, ci „o făcătură”. Şi asta pentru că a luat în considerare un „obicei” la modă în Anglia secolului XVI.

În acea perioadă, s-a creat un trafic intens de mumii „veritabile” aduse în Europa din Egipt pentru că pulberea obţinută din fragmentarea şi fărâmiţarea rămăşiţelor antice mumificate posedau adevărate proprietăţi curative. Acea substanţă închisă la culoare, bitumul, rezultată după măcinarea „decedaţilor” era considerată de-a dreptul miraculoasă. (De semnalat, în legătură cu asta, un fapt straniu: cuvântul „mumie” derivă din persanul „mumia”, care înseamnă „bitum”).

Şi-atunci, în virtutea acestei „convingeri europene”, cererea a depăşit în scurt timp oferta şi, astfel, egiptenii au recurs la metode „de suplinire”. În acea vreme, condamnaţii la moarte erau îngropaţi în şanţuri săpate în nisipul deşertului şi lăsaţi acolo pentru o perioadă mai lungă.. de timp. Rezultatul era frapant şi putea trece cu uşurinţă drept o îmbălsămare din epoca faraonilor.

Drept urmare, Rosaline David s-a gândit că prezenţa cocainei se datora faptului că mumia analizată era un fals grosolan.

Misterul se adânceşte

Și totuşi, pradă unei îndoieli, ea s-a dus direct la Muzeul Egiptului din Munchen şi a aflat că sarcofagul reginei Hemnuth-Tawi „odihnise” iniţial într-un mormînt din Teba destinat sacerdoţilor zeului Amon.

După ce a „vizionat” mai multe mumii din muzeu şi „trusourile” lor, Rosaline David s-a convins de autenticitatea acestora. Misterul devenise astfel tot mai adânc.

Pentru a încerca să descopere o rază de lumină care să o conducă pe drumul elucidării surprinzătoarei descoperiri, Rosaline a cerut mai multor muzee si universităţi mostre de ţesuturi ale unor corpuri conservate în Sudan ce făcuse parte, în vechime, din Egiptul de Sus. Chiar dacă aparţineau unei epoci ulterioare celei faraonice, ele datau, cu siguranţă, dintr-o vreme în care existenţa Americii nu era nici măcar bănuită.

Au fost examinate 134 de corpuri. Rezultatul: peste o treime era „infestată” de cocaină şi nicotină. Au mai fost cercetate şi mostre ale unor „rămăşiţe pământeşti” provenind din China, Germania şi Austria, dintr-o perioadă cuprinsă intre anii 3750 şi 1100 e.n. Si în aceste cazuri rezultatele testelor au ieşit pozitive. S-a ajuns astfel la concluzia că tutunul era cunoscut în Africa şi în Europa cu mult timp înainte de istoricul voiaj al lui Columb, ce a descoperit America.

Nicotina împotriva putrefacţiei

Indicii care să susţină această teorie se găsesc poate chiar pe pereţii şi coloanele templului din Karnak. Pentru că acolo apar diverse reprezentări ale florii de lotus. Până acum, acestora le era atribuită în exclusivitate o semnificaţie religioasă.

Totodată, lotusul era şi un narcotic puternic utilizat în Egiptul Antic. Pe pereţii templului sunt reprezentate şi diverse personaje care ţin în mână cupe de vin în care „presară” delicate petale de lotus. Cine ştie, poate acesta era „sistemul” prin care se degusta narcoticul conţinut de floare…

Misterios rămâne insă faptul că procentajul de nicotină descoperit în ţesuturile mumiilor ar fi fost letal pentru orice persoană, concentraţia fiind de 35 de ori mai mare decât cea prezentă in ţesuturile celui mai înrăit fumător.

Singura explicaţie ar fi, în consecinţă, că tutunul era utilizat (şi) în procesul de mumificare, nicotina servind la distrugerea bacteriilor şi, deci, combaterea putrefacţiei, ceea ce a permis conservarea ţesuturilor. Mumiile egiptene işi continuă astfel „tradiţia”: aceea de a ne aduce peste milenii noi şi noi mistere incitante a căror descifrare definitivă va da de furcă (poate) şi generaţiilor următoare.