În legătură cu dispariţia omului de Neanderthal s-au lansat nenumărate ipoteze, mai mult sau mai puţin fanteziste, dar până în prezent nimeni n-a reuşit să găsească explicaţia acestui mister. Recent, însă, o echipă de cercetători de la prestigioasa universitate Oxford (Marea Britanie), a ajuns la câteva concluzii pe cât de interesante, pe atât de surprinzătoare, care ar putea oferi cea mai pertinentă teorie de până acum.

Informaţiile au fost obținute în urma analizei efectuate asupra rămăşiţelor unor „neanderthalieni”, descoperite în zona peşterii Vindija din Croația.

Să începem prin a aminti că omul de Neanderthal a populat teritoriul Europei de azi cu aproximativ 20.000 – 30.000 de ani în urmă şi, după cum am mai precizat, a dispărut ca specie din cauze necunoscute. Oasele recent analizate aparţin, însă, unor indivizi ceva mai „tineri”, fiind vechi de „numai” 28.000 ani.

Rezultatele au fost inedite: prin compararea diferitelor tipuri de izotopi – carbon şi nitrogen – cercetătorii au reuşit să afle secretele „culinare” ale omului de Neanderthal, pornind de la faptul că alimentele vegetale şi cele de origine animală lasă, de-a Iungul timpului, amprente diferite în structura oaselor.

S-a constatat, astfel, că oamenii primitivi consumau în proporţie de 90% carne, restul de proteine fiind obţinute din nuci sau cereale.

În plus, se pare că aceştia nu se dădeau înapoi nici de la canibalism.

Deşi, după cum subliniază cercetătorii britanici, ei erau vînători prin excelenţă, este foarte probabil ca, la un moment dat, posibilităţile de procurare a hranei să se fi redus în mod dramatic.

Nu se poate ști exact dacă animale ca bizonii sau căprioarele – reprezentând vânatul lor favorit – au dispărut în urma unei misterioase epidemii sau a unei migraţii în masă, obligându-i astfeI să recurgă la practici canibale; există şi o altă ipoteză, şi anume aceea că apariţia pe scara evoluţiei a lui „homo sapiens” ar fi provocat un conflict de proporţii între cele două specii, câştigind, în final, cea mai nouă şi mai adaptată.