La 1 ianuarie, 1976, Tracey Lawson, în vârstă de 11 ani şi verişoara sa Jackie Davies, de 14 ani, se jucau în curtea din spatele casei lui Tracey, situată la cinci mile sud de Harlingen, în valea Rio Grande din Texas. Pe când priveau un câmp arat din vecinătatea curţii, copiii au zărit la vreo sută de metri un obiect neobişnuit care stătea nemişcat alături de un puţ din apropierea canalului de Tracey s-a dus în casă şi a revenit repede cu un binoclu, cu ajutorul căruia a putut distinge că „obiectul” era o pasăre neagră „cu aspect ingrozitor”, de dimensiuni extraordinare: era înaltă de peste 3 metri, ţinea aripile strânse pe trup şi privea la fetiţe cu ochii mari, stacojii, pe faţa-i cenuşie „ca de gorilă”. Capul pleşuv era prevăzut cu un cioc lung de cel puţin 20 cm; pasărea scotea un sunet percutant, un fel de „iiii”.

Pasărea, ori ce o fi fost, a pierit timp de câteva secunde din câmpul vizual al copiilor, dar a reapărut în colţul de nord-est al proprietăţii, capul ei înălţându-se deasupra unui pâlc de copaci. Fetiţele au fugit în casă şi au spus tatălui şi mamei lui Tracey ceea ce văzuseră, dar aceştia nu le-au crezut.

Însă a doua zi Tom Waldon, tatăl vitreg al lui Jackie, a descoperit nişte urme stranii: trei degete, opt inci în lăţime, pătrate la capete, intăpărite la o adancime de 4 cm în pământul bătătorit. Tatăl lui Tracey, un bărbat căntârind 80 kg, a constatat că nu izbutea să lase in sol urmele picioarelor, oricât de tare apăsa. De asemenea, el a observat comportamentul ciudat al câinelui lor din bătătură: a rămas ziua întreagă pitit în coteţul pe care nu l-a părăşit decât doar seara ca să mănânce în casă, de unde a trebuit să fie scos cu sila. In noaptea aceea lui Lawson i s-a părut că aude fâlfaind nişte aripi mari la fereastra de la dormitor, dar a doua zi nu a găsit nici un fel de urme.

O intâlnire cu aceeaşi fiinţă a avut loc, după cum a reieşit din relatări, în seara zilei de 7 ianuarie, în oraşul Brownsville din apropiere, când Alverico Guajardo a auzit ceva lovind remorca sa din curte. Furios, s-a dus cu maşina către capătul de sud unde luminile farurilor de la automobil au surprins „ceva de pe altă planetă”. Era o pasăre uriaşă, inaltă de 3 metri, cu pene negre, cioc lung şi aripi ca de liliac. Pasărea şedea chircită la pământ când conurile de lumină au învăluit-o, dar s-a ridicat imediat în picioare. Ochii roşii, de mărimea unui dolar de argint, aruncau parcă scântei când l-au ţintuit pe Guajardo. Omul a încremenit de spaimă şi preţ de două, trei minute a rămas ca paralizat. Făptura scotea in tot tirnpul acesta „un sunet oribil”. In cele din urmă ea s-a retras şi s-a pierdut în întuneric.

Exact după o săptămână si două ore, în oraşul Raymondville de vale, Armando Grimaldo fuma şezând în pragul casei soacrei sale, când – deodată – a auzit în curtea din spate – după cum a relatat – „un sunet ca fâlfăitul aripilor unui liliac”, precurn „şi un şuierat ciudat”. Când s-a ridicat în picioare ca să cerceteze ce se petrece „am simţit că ceva mă inşfacă, ceva cu gheare mari. Am privit în urmă şi am văzut-o”. Ceea ce văzuse era o făptură cu faţa de maimuţă şi pielea lucioasă, care avea ochi mari roşii, strălucitori, dar nu şi cioc. Grimaldo s-a adăpostit sub un copac şi atunci a constatat că pantalonii, haina şi cămaşa îi fuseseră sfaşiate. Fiinţa, răsuflând greu, s-a făcut nevăzută în noapte.

Această apariţie, pe care presa a numit-o – cu umor: Big Bird (după unul din eroii popularului serial pentru copii intitulat „Sesame Street”) a fost semnalată şi în alte locuri din valea Raymondville, astfel că de ele a început să se preocupe chiar şi presa naţională. Totuşi, încă din noiembrie anterior circulaseră zvonuri în oraşul Rio Grande despre prezenţa unui „om-pasăre”, înalt de patru picioare, cu trup de pasăre şi cap de om.

Populaţia din orăşelul de vale San Benito, constituită aproape în totalitate din americani de origine mexicană, credea de multă vreme în existenţa unei păsări mari, piază rea. După cum relata unul din locuitori, fiinţa apărea noaptea scoţând „un sunet ciudat, însoţit de şuierat foarte puternic…

O doamnă din imprejurimi a fost bătută de pasăre. O altă doamnă, care a murit între timp, a văzut-o adesea la fereastra ei. O altă femeie a spus că fiinţa are o faţă de pisică, rotundă, cu diametrul 40 cm; o ceafă groasă şi gâtul lung de 50 cm, precum şi ochi mari”. O femeie a susţinut că fusese atacată din spate de o fiinţă cu aripi enorme, pene negre, dar fără cioc.

Teoreticienii care s-au străduit să găsească explicaţii plauzibile acestui fenomen au relevat existenţa unor specimene uriaşe de bâtlani şi pelicani, susţinând că asemenea păsări puteau să fie cauzele care au provocat spaime locuitorilor.

Ei au subliniat că unele relatări păreau să se refere tocmai la astfel de păsări familiare. Dacă totuşi martorii oculari au fost sinceri, spunând adevărul şi – mai ales – descriind cu acurateţe ceea ce văzuseră, atunci Pasărea Uriasa rămâne un adevărat mister.