Se pare că cerul nu este atat de „gol” precum se crede, ploile ciudate fiind mentionate încă din antichitate. Într-o caricatură din secolul al XIX-lea realizata de un englez,  pe care o veti vedea mai jos, veti putea observa avalansa de caini, pisici si furci. De altfel, in Marea Britanie, este consacrată expresia: „ploua cu câini și pisici”.

De-a lungul istoriei au fost consemnate ploi cu: broaste, pești, gheața (nu este vorba de grindină) sau ploi cu diferite vegetale sau nucifere precum: alune, porumb, fasole sau mazăre.

Ploi cu broaşte şi peşti

In timpul celui de-al doilea război mondial, Joe Alpin, originar din Yorkshire, se afla la Alton Towers, în Staffordshire, la volanul unui camion. Cerul s-a acoperit deodată, s-a făcut întuneric ca pe timp de furtună şi din cer au început să cadă broaşte — milioane de broaşte de 3 cm. Ciudata ploaie a durat o oră şi un sfert, după care, cat vedeai cu ochii, era plin de broaşte mici, vii.

Dna Sylvya Mowday a avut o experienţă asemănătoare pe 12 iunie 1954, când a mers cu copiii ei în Sulton Coldfield, la plimbare. Tocmai îi cumpărase fiicei sale o umbreluţă când a început să plouă… cu broaşte. Cădeau cu sutele, ca fulgii de zăpadă, pe o suprafaţă de doar 45 de metri pătrati.

In 1948, într-o seară de iunie, dl Ian Patey, fost campion de golf, juca o partidă cu soţia sa la Clubul de golf Bartanon-Sea, pe falezele de langă Bournemouth. Tocmai se pregăteau pentru o nouă lovitură când un peşte a căzut în faţa lor. Au urmat apoi sute de alţi peşti vii, puţin mai mari decat heringii, ce au acoperit o suprafaţă de 90 metri patrati. „Ploaia” a încetat tot atat de brusc cum a inceput, iar vremea şi-a păstrat caracteristicile proprii anotimpului în întregul interval în care s-a manifestat strania aversă.

In 1947, într-o dimineaţă umedă de octombrie, Marksmille a fost scena pe care s-a „desfăşurat” o altă ploaie cu peşti. Anthony Roy povesteşte că trecea pe langă garaj, indreptandu-se spre curtea din spatele casei, când a auzit zgomote pe tabla garajului. In acelaşi timp, ceva l-a lovit în cap şi pe umeri. Erau peşti! Auzind zgomotul făcut de peştii care cădeau, dna Millie Gemillton şi servitoarea sa au ieşit afară, înfiorate, să privească fenomenul. Una dintre explicaţiile posibile ar putea fi că broaştele, peştii etc. sunt „luaţi pe sus” de un vartej, care i-ar putea duce astfel pe distanţe foarte mari înainte de a-i arunca la picioarele martorilor uimiţi. Totuşi, de ce este intotdeauna vorba de un singur fel de peşti? De ce nu plouă şi cu buruieni ori cu alte obiecte? De ce cateodată peştii aparţin unor specii care trăiesc la mari adâncimi?

Ploi cu bucăti enorme de gheață

In timpul celui de-al doilea război mondial, Joe Alpin, originar din Yorkshire, se afla la Alton Towers, în Staffordshire, la volanul unui camion. Cerul s-a acoperit deodată, s-a făcut întuneric ca pe timp de furtună şi din cer au început să cadă broaşte — milioane de broaşte de 3 cm. Ciudata ploaie a durat o oră şi un sfert, după care, cat vedeai cu ochii, era plin de broaşte mici, vii.

Dna Sylvya Mowday a avut o experienţă asemănătoare pe 12 iunie 1954, când a mers cu copiii ei în Sulton Coldfield, la plimbare. Tocmai îi cumpărase fiicei sale o umbreluţă când a început să plouă… cu broaşte. Cădeau cu sutele, ca fulgii de zăpadă, pe o suprafaţă de doar 45 de metri pătrati.

In 1948, într-o seară de iunie, dl Ian Patey, fost campion de golf, juca o partidă cu soţia sa la Clubul de golf Bartanon-Sea, pe falezele de langă Bournemouth. Tocmai se pregăteau pentru o nouă lovitură când un peşte a căzut în faţa lor. Au urmat apoi sute de alţi peşti vii, puţin mai mari decat heringii, ce au acoperit o suprafaţă de 90 metri patrati. „Ploaia” a încetat tot atat de brusc cum a inceput, iar vremea şi-a păstrat caracteristicile proprii anotimpului în întregul interval în care s-a manifestat strania aversă.

In 1947, într-o dimineaţă umedă de octombrie, Marksmille a fost scena pe care s-a „desfăşurat” o altă ploaie cu peşti. Anthony Roy povesteşte că trecea pe langă garaj, indreptandu-se spre curtea din spatele casei, când a auzit zgomote pe tabla garajului. In acelaşi timp, ceva l-a lovit în cap şi pe umeri. Erau peşti! Auzind zgomotul făcut de peştii care cădeau, dna Millie Gemillton şi servitoarea sa au ieşit afară, înfiorate, să privească fenomenul. Una dintre explicaţiile posibile ar putea fi că broaştele, peştii etc. sunt „luaţi pe sus” de un vartej, care i-ar putea duce astfel pe distanţe foarte mari înainte de a-i arunca la picioarele martorilor uimiţi. Totuşi, de ce este intotdeauna vorba de un singur fel de peşti? De ce nu plouă şi cu buruieni ori cu alte obiecte? De ce cateodată peştii aparţin unor specii care trăiesc la mari adâncimi?

Aceleaşi intrebări le ridică şi un alt fenomen asemănător, care se manifestă surprinzător de des. Este vorba despre deja binecunoscutele bucăţi de gheaţă, cateodată extrem de mari, ce cad din senin. Pe proprietatea Lydhurst, din Hampshire, un asemenea bloc de gheaţă a căzut în 1980, într-o călduroasă zi de vară. Ed Fox a fost chemat de la lucru să vadă cum acoperişul casei sale fusese găurit de bucăţi de gheaţă căzute în dormitorul lui.

In America, dincolo de munţii Blue Ridge, din Virginia, un bloc de gheaţă „picat din ceruri” a constituit unul din cazurile nerezolvate ale şerifului din Rockingham County. Locul accidentului a fost casa familiei Wilbert W. Cullers, din Timberville. În seara cu pricina, membrii familiei Cullers se uitau liniştiţi la televizor când o bucată mare de gheaţă le-a găurit tavanul şi a căzut pe podea. Dacă ar fi căzut cu doar caţiva zeci de centimetri mai încolo i-ar fi omorât pe toţi cei aflaţi în cameră. Ulterior ei au descoperit că mai multe asemenea bucăţi căzuseră şi pe drumul ce trecea prin faţa casei, iar altele în spatele dealului, pe câmp.

Analizele efectuate au dovedit că structura moleculară a blocului de gheaţă căzut în casa familiei Cullers era total diferită de cea a grindinei. S-a presupus apoi că aceste imense bucăţi de gheaţă provin, de fapt, de la toaletele avioanelor, însă această explicaţie işi pierde valoarea dacă se ia în calcul faptul că primele relatări despre căderea unor astfel de „precipitaţii” datează din 1847, înainte de apariţia avioanelor. Un alt amănunt interesant ar putea fi faptul că, în unele cazuri, căderea acestor blocuri de gheaţă este însoţită de explozii puternice, similare cu cele care se produc la reintrarea navetelor spaţiale în atmosferă.

Se ştie că în sistemul solar există multă gheaţă, în inelele lui Saturn sau în comete, deci s-ar putea ca unele blocuri să fie constituite din gheaţă cosmică.

Ploaie cu Alune, porumb, fasole si mazăre

Duminică, 13 martie 1977, dl Alfred Wilson-Os-borne, corespondent al ziarului Bristol Evening Post, se îndrepta spre casă împreună cu soţia sa. Pe drum s-au oprit la un magazin de maşini unde dl Osborne, auzind un zgomot sec pe pardoseală, a crezut că i-a căzut un nasture. În loc de un nasture, însă, căzuse o alună, urmată de alta, şi alta — o ploaie de alune ce răpăiau pe jos, pe maşini, peste tot…

„… Cred că erau cateva sute de alune! Am cules cateva ca să le păstrăm ca amintire. Am spart vreo două atunci şi erau proaspete şi dulci…” povesteşte dl Alfred Wilson-Os-borne.

Ajungand acasă i-au relatat unui prieten strania intamplare, dar se pare că şi acesta păţise la fel, în aproximativ acelaşi loc, două-trei minute mai târziu.

În South Mill Road, în Southampton, Roland Moody şi vecinii lui au asistat, într-o zi friguroasă de început de toamnă, la o ploaie cu boabe de fasole, mazăre, seminţe de muştar creson. Acestea au căzut cu nemiluita, la intervale de o oră sau de 30 de minute, in grădinile oamenilor. A doua zi, zona a fost asaltată din nou de boabe de porumb, fasole şi mazăre. Lumea a presupus ca un fel de tornada a avut loc si „a luat” pe sus fasolea, mazarea si porumbul. Dar ceva nu se leagă, si anume ca nu coexistau aceste plantații una lânga cealaltă, astfel incat sa existe această posibilitate.