Despre această plantă folosită în alimentaţia multor popoare, există însă multe credinţe şi superstiţii:

– La romani, usturoiul alungă şerpii şi apăra de nebunie;

– La vechii greci, numai pronunţarea numelui acestei plante avea puterea de a feri de deochi şi de a alunga răul;

– Usturoiul sălbatic, numit şi „aiul şarpelui” era folosit în Antichitate împotriva muşcăturii de viperă;

– Mirosul de usturoi atrage şarpele: „Trage cu usturoi peste încăltăminte, ori pe picioare, dacă vrei să-ţi vină şarpele” (A. Gorovei, „Credinţi şi superstiţii”);

– Se zice că poartă pe el semnul crucii: „Usturoiul e făcut de Dumnezeu, e păcat să-l calci cu picioarele. Cand cureţi usturoi şi arunci cojile pe foc să nu cadă jos” (E. N. Voronca, „Studii de folclor”);

– Pentru a se apăra de strigoi: „Spre Sfantul Andrei se fac cruci, pe la fereşti, cu usturoi; se ung coarnele vitelor si mănancă toţi usturoi, de al cărui miros fug strigoii” (A. Gorovei, Ibidem);

– „Usturoiul se poartă la brau sau la pălărie de Rusalii, ca să apere de agresiunea ielelor” (Gh. Ciauşanu, „Superstiţiile”);

– In tarile vestice se crede ca mirosul de usturoi alunga vampirii; De aceea cei ce cred in aceste fapturi poarta usturoiul in jurul gatului, il fac cordon la gura semineului sau deasupra usii;

– „In noaptea de Sf. Andrei există obiceiul de a păzi usturoiul: fetele si flăcăii nu dorm toată noaptea stand şi petrecand langă un vas umplut cu usturoi, care apoi e bun de bube, de vrăjit si alte bole” (Haşdeu, „Tipoogii);

– Un mijloc de apărare împotriva duhurilor rele: „Pe fereastră seara să pui usturoi, că nu se mai apropie nici un rău, nici o boală” (E. N. – Voronca, „Datinile”);

– In India, usturoiul are o origine sacră: se zice să el a răsărit dintr-o picătură de „amrita” (ambrozie divină) pe care Garuda, o pasăre mitică, obosită fiind, a lăsat-o să cadă pe sol;

– Usturoiul este asociat şi cu fecunditatea: „Pentru a purcede grea, femeia să pună nouă fire de usturoi în jumătate de litru de rachiu, în care se lasă nouă zile pe horn, iar după aceea începe să bea” (A. Gorovei, ibidem);

– Probabilitatea de a descoperi „Dacă fură cineva, usturoiul îl descoperă; că îndată ce ungi locul de unde a fost lucrul sau să ungi limba clopotului si cum zvoneste clopotul, tot astfel şi usturoiul prin mirosul său dă de ştire” (E. N. Voronca, „Studii de folclor”).

– Socotirea usturoiului sau a altor plante rituale (pelin, leuştean, sanzienele) ca antidot împotriva spiritelor de dincolo a putut fi posibilă numai cu adoptarea crestinismului, atunci cand „curtul morţilor a luat forma veneraţiei sfinţilor, iar credinţa în spirite a fost deciarată erezie şi superstiţie” (Ivan Evseev, „Dictionar de magie, demonologie…”)