Telepatia – Un mister al mintii omenesti

Se spune că toţi am avut abilităţi telepatice care, însă, s-au pierdut în timp. Totuşi, se pare că, la vârsta copilăriei, suntem mai deschişi comunicării telepatice, într-un fel în care mintea adultă nu este capabilă să mai reacţioneze. Pe lângă telepatie, clarviziunea şi vederea la distanţă continuă să trezească interesul cercetătorilor.

Un mesaj disperat

Într-o noapte a anului 1952, Gladys Wright, o apreciată moaşă englezoaică, a fost convinsă că o pacientă avea nevoie de ajutorul său. Telefonul de la casa ei din Norfolk nu mai funcţiona, din cauza unei furtuni recente, iar pacienta respectivă, dna Goodwin, nu trebuia încă să nască, însă ceva îi spunea moaşei sa se ducă la ea. În timp ce-şi bea ceaiul de la ora 5, Gladys Wright a simţit brusc că trebuie să plece la dna Goodwin, care avea nevoie de ea. A încercat să nu se mai gândească la asta, dar senzaţia revenea, din ce în ce mai puternică pe măsura trecerii timpului. Până la urmă, femeia s-a hotărât să plece. Când a ajuns la destinaţie, pacienta ei era în bucătărie, sprijinindu-se de masă. Contracţiile începuseră de ceva timp şi viitoarea mamă, se ruga Dumnezeu ca moaşa să vină la ea.

Naturaleţe şi [sau] antrenament in telepatie

Majoritatea cazurilor de telepatie se manifestă spontan, ca nişte străfulgerări; cu toate acestea, adesea oamenii au incercat în mod deliberat să stabilească legături telepatice, nu de puţine ori cu persoane aflate la mare distanţă. Cel mai optimist experimentator a încercat să-şi transmită gândurile din întinderile de gheaţă ale Arcticii până în New York. Harold Sherman lucra la un ziar din New York. În 1937 Sherman a cunoscut un faimos explorator, Sir Hubert Wilkins. Acesta fusese angajat de guvernul rus să caute un avion despre care se credea că se prăbuşise lângă Polul Nord. Cum atât Wilkins cât şi Sherman credeau în telepatie, ei au convenit să facă un experiment: timp de 3 zile pe săptămână, la 11.30, ora New Yorkului, Wilkins urma să rememoreze evenimentele zilei care trecuse, iar Sherman, la 4.800 km depărtare, încerca să-i citească gândurile, notându-le într-un carnet.

În acelaşi timp, un anume Reg Iverson ţinea legătura cu Wilkins prin radio. După. 40 de ani, Iverson a venit să depene amintiri impreună cu Sherman, la casa de pensionari din Munţii Osark. Într-una din aceste ocazii el a relatat că eforturile sale de a-l contacta pe Wilkins au fost adesea împiedicate de recepţia proastă. De fapt, Iverson a reuşit să ia legătura cu exploratorul de numai 13 ori în 5 luni, însă, Sherman a obţinut mai multe informaţii pe cale telepatică decât a primit Iverson prin radio.

Un renumit psiholog, dr. Gordon Murphy, a comparat notiţele lui Sherman cu jurnalul ţinut de Wilkins în tabăra sa de la Ecklovick, în Alaska. Orice făcea Wilkins în indepărtatul Ecklowick, Sherman părea să afle. Nu i-au scăpat nici neplăcerile minore ale expediţiei, cum erau durerile de cap ale unora dintre membrii expediţiei, provocate de ţevile de încălzire montate prea jos în adăpost. Însemnările lui Sherman se regăsesc aproape în totalitate în jurnalul exploratorului.

Dr. Joseph Banks Rhine a fost primul care a creat o bază ştiinţifică pentru experimentele telepatice. Voluntarii cu care a lucrat la Universitatea Duke, din Carolina de Nord, cu luat parte la mii de experimente. De cealată parte a Altanticului, cercetătorii care i-au urmat exemplul au conceput alte experimente, în majoritatea utilizându-se cartonaşe pe care erau desenate anumite forme. Cei testaţi descriau cartonaşele alese, iar în încăperea alăturată erau notate cu grijă răspunsurile celor care trebuiau să citească gândurile emiţătorilor. Şi totuşi, opinia publică n-a fost convinsă.

Copiii sunt mai receptivi telepatiei

În prezent, experimentele continuă cu copii. Emiţătorul alege o imagine din cinci, se concentrează asupra ei, iar receptorul are o şansă de 20% de a răspunde corect. Au fost testaţi mai mult de 2.000 de copii de vârste diferite. Cei de 3 ani au obţinut un procent de 46%, cei de 5 ani au obţinut rezultate corecte în 35% din cazuri, iar copiii de 6-8 ani — 26%. Deci cu cât copiii sunt mai mari, cu atât rezultatele sunt mai slabe. Dr. Spinelli crede că telepatia este un dar cu care ne naştem, dar cu cât creştem şi devenim conştienţi de propria personalitate invăţăm că trebuie să păstrăm anumite gânduri doar pentru noi, construind în consecinţă bariere mentale.

Au trecut 50 de ani de când dr. Rhine a publicat primul tratat despre telepatie şi oamenii de ştiinţă încă au îndoieli în privinţa acestui subiect. „Dacă telepatia ar fi existat cu adevărat, până acum s-ar fi dovedit — spun ei. Nu ne-am mai face semne unul altuia; iar dacă există telepatie, de ce nu e acolo unde trebuie? Gândiţi-vă la miile de vieţi ce-ar putea fi salvate anual dacă s-ar putea comunica prin telepatie!”

O durere venind de la 6.500 de km

În 1947, Leslie Boughey era înrolat în Forţele Aeriene Regale. Se afla în Egipt, la El Fadan, unde. stătea în acelaşi cort cu un alt pilot, John McClain. Viaţa lui a fost oarecum confortabilă până într-o noapte, când s-a trezit cu o durere insuportabilă în degetul arătător al mâinii drepte. Durerea s-a extins, cuprinzându-i braţul, până când Boughey aproape că a ţipat de durere, şi a persistat ore întregi. Leslie nu avea de unde să ştie că aceleaşi dureri le avea şi soţia lui, aflată în Anglia, căreia îi intrase o aşchie în acelaşi deget care-l durea şi pe Leslie. and aşchia a fost scoasă, durerile resimţite de Leslie Boughey, aflat la 6.500 km depărtare de casă, au trecut brusc, la fel cum apăruseră.