Desi poate exista o confuzie, intre Valhala (paradisul in care ajungeau razboinicii vikingi) si Walhalla, un monument cladit in istoria curenta a Germaniei, mai ales ca pronuntarea este cumva identica, totusi intre acestea este o diferenta, nu chiar mica.

Walhalla este numele unui templu din marmură, dedicat figurilor istorice marcante ale culturii germanice, construit pe malul stâng al Dunării, la 10 km la est de oraşul Regensburg (Bavaria, Germania).

Conform mitologiei scandinave şi germane, Valhalla este un tărâm unde locuiesc eroii căzuti in luptă, fiind aduşi aici de walkirii – divinităti feminine războinice. Fiind palatul preferat de zeul Odin, sufletele războinicilor morti îi serveau acolo acestuia. Sufletele războinicilor aveau să se antreneze pentru a forma o armată („Armata Sufletelor Vii”), invincibilă până la sosirea Ragnarok-ului, când vor lupta alături de Odin. Odată cu venirea nopţii, sufletele erau reconfortate cu aceleaşi tratamente ca şi zeii.

Templul Walhalla a fost construit in numele Valhallei în stil neoclasic, de către arhitectul Leo von Klenze. ldeea construirii edificiului respectiv îi aparţine prinţului Ludovic I, după ce statele germane au fost învinse în războiul cu Napoleon.

Walhalla trebuia să devină un monument dedicat personalităţilor importante din ultimii 1800 de ani, începând cu Arminius, considerat primul erou al ţării, biruitorul bătăliei din pădurea Teutoburg, în secolul al IX-lea d.Hr.

Valhalla din mitologia scandinavă era destinată exclusiv eroilor pieriţi pe câmpul de luptă, în timp ce monumentul din Bavaria era dedicat şi savanţilor, scriitorilor sau altor oameni iluştri. În acel timp, ţara se afla în declin, de aceea conceptele de „german” şi „germanic” erau extrem de vagi. În sala respectivă au fost incluşi reprezentanţi ai goţilor, lombarzilor, anglo-saxonilor, francilor şi elveţienilor. Către momentul încoronării lui Ludovic I, existau deja 60 de busturi.

Ulterior, Ludovic I a ales un loc pentru construirea sălii, pe malul Dunării, în apropierea Regensburg-ului. Clădirea a fost construită în stilul Parthenonului atenian. Pe friza de nord sunt imagini alegorice ale statelor germanice, iar pe cea sudică scene de luptă. Constructia Sălii Gloriei a început sub conducerea arhitectului Leo von Kienze, in anului 1830.

La deschiderea Salii Walhaila erau expuse 96 de busturi şi 64 de plăci dedicate persoanelor ale căror portrete sau descrieri nu se cunoşteau pentru a putea modela sculpturi. Principalui criteriu de includere pe lista primelor 160 de figuri marcante, imortalizate în Sală, a fost apartenenţa la cultura germanică: aici sunt reprezentanţi ai Suediei, Austriei, Cehiei, Poloniei, Marii Britanii, Olandei, Rusiei, Elveţiei şi Statelor Baltice.

In prezent, guvernul Bavariei, ca succesor al puterii regale, selectează persoanele ale căror busturi vor fi plasate in Sala Walhalla. Singura condiţie pentru plasarea bustului unei persoane celebre în Walhalla este ca ea să fie decedată cu cel puţin douăzeci de ani în urmă.

De la începutul existenţei acestui monument comemorativ, au fost adăugate doar 32 de busturi şi o placă memorială (nu există o strictă regularitate în acest sens), astfel, în prezent, aici se regăsesc 193 de busturi şi plăci memoriale, dintre care doar 12 sunt dedicate personalităţilor de sex feminin.

În Walhalla există patru busturi ale unor personalităţi eminente, de origine germană, care au făcut parte din istoria Rusiei. În anul 1853, în Munchen a fost creată o sală suplimentară, dedicată personalităţilor ilustre ale Bavariei. Nouă dintre aceste reprezentări au fost realizate şi pentru Walhalla. Cu toate că aceste busturi au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ele nu au mai fost refăcute. Au fost montate plăci comemorative pe care este menţionat faptul că dublurile lor pot fi admirate în Walhalla. Cu toate acestea, bustul lui Ludovic I există şi in Walhalla, şi în Sala din Munchen.