Sanssouci este cel mai faimos palat al dinastiei Hohenzollern, situat în partea de est a parcului cu acelaşi nume, in Potsdam. Regele Frederic al II-lea al Prusiei a întocmit singur schiţele pentru construcţia reşedinţei sale de vară, iar palatul propriu-zis, în stil rococo, a fost construit de arhitectul Georg Wenzeslaus von Knobelsdorff.

Clădirea iniţială a palatului era acoperită cu o cupolă şi avea numai 12 camere. În una dintre acestea, numită Sala de Marmură, Frederic aduna savanţii şi filozofii la celebra „masă rotundă”.

În timpul domniei lui Fredric IV-lea, intre anii 1840-1842, palatul Sanssouci a fost renovat, construindu-se, conform proiectului arhitectului Ludwig Persius, două edificii secundare. Ferdinand von Arnim a supravegheat lucrările.

Celebrele grădini Sanssouci au apărut în urma deciziei lui Frederic cel Mare de a planta viţă-de-vie pe pantele de sud ale dealurilor, unde creşteau, până atunci, stejari. Regele Frederic Wilhelm I a ordonat tăierea copacilor şi folosirea lor pentru consolidarea solului mlăştinos în timpul construcţiei oraşului Potsdam. Pe data de 10 august 1744, regele Frederic cel Mare a ordonat plantarea viţă-de-vie pe dealurile virane, despădurite.

Partea centrală a celor şase terase mari, construite pe panta dealului, a fost adâncită în scopul utilizării maxime a luminii solare. Butaşii au fost aduşi din Portugalia, Italia şi Franţa, iar în nişele speciale de stidă creşteau smochini.

Pe partea frontală a teraselor, erau spaliere şi peluze. Spre vârful dealului pe care se afla castelul, ducea o scară formată din 120 de trepte (actualmente 132), împărţite în şase segmente, conform numărului teraselor, iar din ambele părţi erau amenajate rampe de acces.

Dar Frederic nu se putea bucura de privelişte din cauza faptului că meşterii nu cunoşteau arta zidirii fântânilor. Începând cu anul 1750, fântâna a fost înconjurată de statui de marmură ale lui Venus, Mercur, Apollo, Diana, luno, Jupiter, Marte şi Minerva, precum şi de imaginile alegorice ale celor patru elemente: apă, foc, aer şi pământ.

Statuile lui Venus şi Mercur, opere ale sculptorului Jean-Baptiste Pigalle, două grupuri sculpturale pe teme vanătoreşti, alegoria aerului şi a apei de Lambert-Sigisbert Adam, au fost primite în dar de la regele francez Ludovic al XV-lea. Celelalte sculpturi au fost realizate în atelierul lui Francois Gaspard Adam. Aşa-numitul „rondel francez” a fost construit până în anul 1764.

Încă în anul 1715, Frederic Wilhelm a ordonat să se amenajeze o grădină, pe care el o numea ironic „Marley al meu”, făcând o aluzie la eleganta grădină a regelui francez Ludovic al XIV-lea.

Ideea de armonie între om şi natură este reflectată în amenajarea şi decorarea palatului Sanssouci, situat pe culmea dealului acoperit cu viţă-de-vie. Podgoriile au apărut în stilul Brandenburg, începând din secolul al XIII-lea, şi ocupau un loc central în impodobirea grădinilor regale.

Terasele plantate cu viţă-de-vie formează nucleul parcului. Aici se află şi un castel, pe care Frederic Wilhelm îl numea „casa mică a vierului”. Regele Prusiei visa să petreacă aici vara, contemplând peisajele magnifice şi dedicându-se inclinatiilor sale artistice. Apropo, sans souci (fr.) înseamnă „fără griji”. Moara de vânt, care a apărut pe acest deal încă în anul 1736, sublinia idila rurală din Sanssouci. Vechea moară s-a păstrat până în 1791, când a fost inlocuită cu o moară nouă, olandeză. Aceasta s-a integrat perfect in peisajul locului, însă a ars complet în anul 1945, în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial.