Christopher (Kit) Marlowe este un poet englez, traducător şi dramaturg din perioada elisabethană, unul dintre cei mai de seamă premergători ai lui Shakespeare. Cearta care s-a iscat intr-o tavernă din Anglia a dus la moartea celei mai remarcabile personalităţi engleze de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Notiţele găsite la locul crimei s-au dovedit a fi foarte incitante. Acesta nu fusese un simplu omor…

Marlowe s-a născut în anul 1564 în Canterbury, în familia unui cizmar. În oraşul natal, el a studiat la Şcoala Regală, apoi şi-a continuat studiile la Cambridge. Există date care vorbesc despre relaţiile lui Marlowe cu conducătorul Serviciului Secret al Angliei, Sir Francis Walsingham. Acest lucru explică faptul că viitorul poet îşi permitea multe libertăţi incă din timpul studiilor. El putea să plece fără grijă din Cambridge şi ni-meni nu ştia unde se află Marlowe în timpul celor câteva ore cât lipsea. I se iertau toate încălcările de disciplină, după câte se pare, nu fără să fi fost protejat de vreo persoană. influentă din Londra. Precum afirmă mulţi cercetători, fiind însărcinat de Walsingham, Marlowe avea de îndeplinit o misiune secretâ în Europa, care consta în strângerea de informaţii importante privind activitatea neştiută a catolicilor englezi în Franţa, cu scopul de a găsi un motiv de învinuire a regimului protestant, promovat de regina Elisabeta I.

Ulterior, Christopher Marlowe s-a stabilit în Londra, dedicându-se activităţii literare. În acea perioadă, a fost pusă în scenă prima sa tragedie, „Tamerlan cel Mare, păstor scit”. Aproximativ din această perioadă, relaţiile sale cu autorităţile se înrăutăţesc brusc. Cercului de liber-gânditori, condus de poetul Walter Raleigh, din care făcea parte şi Marlowe, îi mersese vestea de scandalos. Membrii acestui cerc aveau opinii cu totul netradiţionale pentru acele timpuri, punând sub semnul întrebării nemurirea sufletului omenesc. Se considera că, la întrunirile lor, ei desfăşurau nişte ritualuri satanice, de hulire a lui Dumnezeu.

În mai 1593, în Londra au avut loc nişte tulburări sociale, la care au participat catolicii şi protestanţii. În oraş au fost răspândite pamflete în care erau vizaţi muncitorii imigranţi din Flandra. Serviciul secret a încercat să găsească autorii chemărilor clevetitoare în boema literară a Londrei. Imediat au început percheziţiile, inclusiv la locuinţa dramaturgului Thomas Kyd. Printre hârtiile lui, au fost descoperite nişte note, care conţineau expresii eretice: argumentele ateismului, negarea esenţei dumnezeieşti a lui Hristos, ironizarea minunilor săvârşite de el.

În inchisoare, Kyd a recunoscut că acele hârtii erau ale lui Marlowe şi au rămas la el din perioada în care lucraseră împreună, cu doi ani în urmă, la crearea unei piese. A fost stabilită ziua interogării. Conform unor cercetători, interogarea nu a avut loc, iar după 10 zile Marlowe a fost omorât. in ce priveşte circumstanţele şi cauzele morţii poetului, există versiuni contradictorii.

Unii fac legătură. între asasinat şi activitatea de spion a lui Marlowe, alţii se referă la o ceartă ordinară, care a dus la un sfârşit fatal. El a fost înjunghiat într-o tavernă; conform altei versiuni, fapta s-a petrecut într-una din clădirile oraşului Deptford.

Una dintre legende relatează: în ultima zi din viaţa sa poetul a luat prânzul în compania unor persoane suspecte. Între ei a izbucnit o ceartă. Marlowe a înhăţat pumnalul de la unul dintre atacatori şi bărbatul care băuse a încercat să-şi ia înapoi pumnalul, însă în încăierare pumnalul a fost înfipt în ochiul drept al lui Christopher. Moartea acestui om a dat naştere la zvonul despre faptul că el ar fi avut anumite contribuţii la secretele secţiei engleze de informaţii. În acest proces intr-adevăr există multe ciudăţenii, de la incertitudinea privind data morţii poetului (conform unor date — la 30 mai, conform altora — la 1 sau 2 iunie), până numele asasinilor (numele lor s-au tot schimbat, iar suspecţii principali sunt Ingram Frizer, Nicholas Skeres şi Robert Poley, agenţi ai serviciului secret, drept pentru care nu au fost pedepsiţi).

Anchetarea crimei a fost efectuată superficial, verdictul judecătorului fiind că Frizer a acţionat in limitele autoapărării. Se crease impresia că autorită.ţile vor să închidă acest proces cât mai curând, ntru că moartea lui Marlowe le convenea.

Odată cu moartea poetului, ar fi fost date uitării şi multe secrete în care el era iniţiat, dacă intr-adevăr a lucrat pentru serviciile secrete. Circulau şi nişte speculaţii absolut incredibile — că Walsingham a înscenat moartea agentului său, pentru a-l salva de judecată şi a-l păstra pentru activitatea de mai departe, însă sefului serviciilor secrete îi convenea Aşa-numitul portret Chandos al lui mai mult un Marlowe mort. În biografia lui Marlowe există multe ciudăţenii şi enigme.

Unii cercetători consideră că el ar fi fost crainicul lui Shakespeare, unii afirmă că el era insuşi Shakespeare — mai precis, că, după moartea sa aparentă, Marlowe şi-ar fi semnat lucrările cu acest pseudonim.

Alţii afirmă că, dacă, Shakespeare într-adevăr a existat, el a împrumutat sau a refăcut multe piese ale lui Marlowe, semnându-le cu numele său. Unii savanţi încearcă să se bazeze pe faptul că majoritatea creaţiilor lui Shakespeare au apărut exact după moartea tragică a lui Marlowe, iar subiectele unor piese şi stilul în care au fost scrise amintesc de creaţia lui Christopher. Dovezi concrete nu are nimeni. Astfel, „intrebarea shakespeareană” rămâne neelucidată, fapt ce nu afectează meritele lui Christopher Marlowe de mare poet şi dramaturg, care a murit în floarea vârstei.