În credința populară românească, furtul este asociat ritualurilor magice. Se credea că “puterea magică” a unui lucru furat este mare dacă acel lucru aparținuse unui popă, vaduve, femei gravide, cerșetor, caramidar, străin, olar. Trebuie făcută precizarea că „furtul ritual” nu se confunda cu furtul săvârșit pentru însușirea unui lucru, luat cu rea intenție de la alta persoana.

Eficienta furtului ritualic, practicat cu ocazia unor ceremonii, este exemplificat prin:

Furtul la stupari

Stuparii gândesc că primul roi de albine trebuie împrumutat, al doilea cumpărat, iar al treilea furat (Artur Gorovei, „Credinţi şi superstiții”);

Furtul pentru dragoste

În farmecele de dragoste – „Se crede că dacă o fată vrea ca un flăcău să vie și să o ia de soţie, își atinge scopul dacă fură în seara de Sf. Andrei sau Sf. Vasile un răsteu și învelește focul de pe vatră cu dânsul şi apoi, ieşind afară, îl aruncă peste casă;

Furtul la nuntă

La nunţi se fură poarta miresei sau se răpeşte mireasa. Răpirea miresei semnifică scurtarea distanţei dintre cele două familii, două sate sau două etnii diferite;

Furtul pescarilor

Dacă pescarii fac plasele din fuior furat, atunci peştii se vor prinde bine în ele;

Aducerea ploii

Ploaia poate fi provocată dacă: se fură tiparele ţiganilor cărămidari sau se aruncă cărămizi arse în fântâni; dacă se fură oale noi de Ia olari, linguri noi și se aruncă în fântâni; dacă flacaii fură toaca de la biserică, o cruce sau o icoană şi le aruncă în apă (Tudor Pamfile, „Vazduhul”);

Furtul pentru oprirea morții sau a bolilor

La naşterea și creșterea copilului există obiceiul de „vânzare” a pruncului, de schimbare a numelui sau de furtul simbolic. În familiile unde mureau mulţi copii, se “fura” în mod simbolic nou-născutul și era dus în alte familii cu mulţi copii sănătoşi, apoi după o perioadă pruncul era recuperat de adevăraţii părinţi;

De bun augur împotriva bolilor copiilor erau obiectele furate: „Dacă un copil mic este bolnav de ceva, se zice că e bine ca să se fure de la dugheană sineală şi să-şi facă cu ea cruce pe frunte, pe piept şi copilul se va însănătoşi” (Artur Gorovei, „credinți şi superstiţii”);

„Dacă un copil se naşte cu boașele mari (boala: hidrocel), să furi două nuci, cît se poate mai mici, și să le pui în oala în care se fierbe apa pentru scăldătoare”.