In credinta multor popoare (mai ales cele orientale) animalele reprezinta un factor important de a-ti ghita viata, implicit acestea fiind simboluri de baza in cultura acestora. Amintim:

În China, licuriciul este, prin tradiţie, „prietenul” elevilor al studenţilor săraci, cărora le dăruieşte , în timpul nopţii, lumina de care au nevoie pentru a citi şi a scrie.

In Vietnamul de Sud, licuriciul se află în opoziţie cu păianjenul. Acesta din urmă reprezintă o formă a sufletului omului de rând, obişnuit, în timp ce licuriciul este o întruchipare a sufletelor eroilor nemuritori, potrivit „Dicţionarului de simboluri” (scris de Jean Chevalier si Alain Gheerbrant).

Libelula este considerată a fi un simbol al Japoniei, ţară care mai este numită si „insula libelulei” (Akitsushima). Această denumire, care se referă mai ales la insula Hondo, din componenţa Japoniei, ar proveni, se pare, de la exclamaţia legendarului conducător Jimmutenno, care ar fi spus, atunci când îsi contempla ţara de pe inalţimi: „Parcă ar fi o libelulă!”

Pentru populaţiile bamileke si bamun (populatii indigene din Camerun) musca este simbolul deoarece în universul micilor insecte zburătoare uniunea creează puterea. O muscă singură este lipsită de apărare, pe când un roi trezeşte sentimentul de spaimă şi respect.

Elefantul simbolizează, pentru orientali, puterea regală, deoarece este animalul pe care încalecă suveranii. În Siam, Laos, Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia si recoltele bogate. Elefantul mai îndeplineşte rolul de animal care sprijină lumea (ca şi taurul şi broasca ţestoasă), pentru că universul este aşezat pe spinarea lui.

Preoţii egipteni purtau piei de leopard în timpul ceremoniilor de înmormântare. Pielea de leopard simboliza geniul lui Seth, şi recoltele zeul răului, duşmanul oamenilor si al zeiţor. Când preoţii se îmbrâcau astfel, înseamna că Seth fusese sacrificat, duşmanul fusese înfrânt. Sacrificiul avea misiunea să protejeze oamenii de vrăjile pe care spiritele rele puteau să le facă în preajma celor care muriseră.