Trecând dincolo de graniţele filosofiei şi ale teoriei în general, problema timpului este controversată, în toate cercurile ştiinţei. Întrebări de genul „De ce unora li se pare viaţa mai lungă, iar altora, nedrept de scurtă?”, apar în permanenţă. Sigur, nu toată lumea rămâne în viață acelaşi număr de ani, dar comparandu-se analizele psihologice ale unor subiecţi de aceeaşi vârstă, unii susţin că au „o veşnicie” în urmă (fără să-şi amintească mare lucru din copilărie sau tinereţe), iar alții se agaţă de încărcătura nostalgică a constatării că „timpul s-a scurs prea repede”.

De la secundă la infinit

Profesorul Carol Mansfield-Smith, parapsohilog, doctor în psihologie, cercetător la Berkeley University of California, spune:

„O libelulă trăieşte doar o zi, iar eu sunt sigur că nu i se pare viața scurtă. Sunt oameni care au atins o sută de ani şi sunt disperaţi la gândul că vor muri foarte repede. Au fost analizate, în laborator, reacţiile mai multor animale, din specii şi clase diferite, în raport cu timpul. Ceea ce numim noi timp unic înseamnă, de fapt, o infinitate de timpuri. Sau, mai precis, acelaşi timp, perceput cu simțuri diferite„.

Teoria unanimă constă în afirmaţia că nu există timp (care este doar o noţiune abstractă, în ciuda demonstraţiilor ceasului) ci doar mişcare. Faptul că există în natură o permanentă mişcare înseamnă că totul se transformă, secundă cu secundă.

Procesul se cheamă „timp” şi aceasta pentru ca viaţa să poate fi înţeleasă şi măsurată, pentru că acţiunea fiinţelor să se raporteze, cumva, la niste coordonate exacte.

Ufologii amintesc de constatarea că extratereştrii au „alt timp” decât noi, fapt care le permite să călătorească în spaţiu, pe distanţe incredibile, fără să se întoarcă la bază „mai bătrâni”. De fapt, calculele arată că ei nu au, neapărat, senzaţia că trăiesc mai mult, ci doar că percep altfel timpul.

Ritm cosmic si ritm personal

Ceea ce pentru pământeni înseamnă un an, pentru extratereștri poate fi o secundă. lată cum s-ar putea explica acest lucru bizar: viaţa pământenilor este 

raportată, în primul rînd, la mișcările Pământului faţă de Soare. Intr-un an, Pământul efectuează o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui.

Dar, în cazul civilizaţiilor extraterestre, ei pot trăi pe planete care se mişcă de zece, o sută sau chiar o mie de ori mai repede sau mai încet decât Terra. Astfel, ritmul interior personal se coordonează cu ritmul cosmic din sistemul solar respectiv. În funcţie de acest aspect, se modifică toate funcţiile organismului.

Aşa cum oamenii privesc vieţile „scurte” ale insectelor ca pe nişte triste predestinări, insectelor li se poate părea că au trăit suficient pentru a-şi îndeplini „visurile” sau maniera faţă de comunitatea speciei respective.