Catedrala din Koln este o construcţie gotică din oraşul german cu acelaşi nume. Aceasta a fost cea mai înaltă clădire din lume, în perioada 1880-1884. Koln era unul dintre cele mai bogate şi puternice oraşe, din punct de vedere politic, ale imperiului German. Se considera necesar, urmând exemplul Franţei, ca şi acesta să aibă o catedrală monumentală. Amploarea acesteia trebuia să eclipseze celelalte edificii de gen.

A mai existat încă un motiv care a determinat grandoarea proiectului: construcţia a fost destinată păstrării unor comori importante si unice în lumea creştină, dăruite de impăratul Frederic Barbarosa, arhiepiscopului Rainald of Dasel în anul 1164, şi anume relicvele celor trei magi care s-au închinat lui Hristosin oraşul Betleem, aducându-i, drept ofrande, aur, smirnă şi tămâie. Astfel, împăratul i-a mulţumit arhiepiscopului pentru ajutorul militar acordat pentru cucerirea oraşului Milano, în timpul celei de-a doua campanii, din Italia. În acelaşi an, moaştele au fost aduse, cu mare fast, în Koln. Special pentru acestea, a fost construit (pe parcursul a 10 ani) un sarcofag din aur, argint şi pietre scumpe. Statutul inalt, pe care l-a căpătat oraşul datorită acestor moaşte, trebuia întruchipat într-o catedrală corespunzătoare.

Forma temeliei, stabilite în anul 1248, a fost împrumutată de la complexul de catedrale noi, apărute în Franţa. Pentru a lăsa să pătrundă mai multa lumină, în locul pereţilor masivi au fost construiţi pilaştri. Iar pentru ca aceşti pereţi să reziste greutăţii cupolelor enorme, a fost gândit un sistem de pilaştri şi arce externe. În acest caz arcele nu erau semicirculare, ci ascuţite în mijloc. Această tehnologie a permis acoperirea întregii suprafeţe a clădirii şi a subliniat avântul catedralei spre cer.

Această construcţie arhitecturală gigantică trebuia să inspire oamenilor veneraţie pentru Împărăţia Cerurilor. Construcţia catedralei a început din partea estică. După aproape 70 de ani de construcţie şi amenajare, galeriile au fost finalizate. Domul din Koln a fost construit conform planului lui Gerhard, primul arhitect care a lucrat aici. Altarul principal, executat din marmură neagră, este amplasat central, flancat de cele două coruri (strane), iar în jurul acestora există o galerie de capele adiacente.

Pilaştrii, sunt compuşi din mai multi piloni rotunzi, iar cupola este susţinută de nervuri graţioase. Incinta este decorată cu capiteluri, care, la rândul lor, sunt ornate cu frunze aurite. Golurile ferestrelor sunt fasonate cu ornamente sculptate în piatră. Aceleaşi tip de ornament, care constă din cercuri şi semicercuri, a fost  întrebuinţat pentru decorul arhitectural al incintei. În anul 1790, Georg Forster proslăvea coloanele zvelte ale corului, considerat incă din timpul construcţiei, drept un miracol al artei. În acel timp, Catedrala Koln nu era finalizată, exista doar structura externă, care necesita şi ea reparaţii. Între cor, perete şi turnul sudic exista o navă, acoperită temporar, cu lungimea de 70 de metri şi inălţimea de doar 13 metri. Turnurile catedralei nu au fost terminate. Doar turnul sudic, cu înălţimea de 59 de metri, se ridica spre cer, dezvăluind măreţia proiectului faţadei vestice. Lucrările de construcţie la turnul sudic au fost oprite în anul 1450, ulterior punându-se capăt tuturor activităţilor de edificare.

În anul 1842, după nişte lucrări pregătitoare minuţioase, efectuate de arhitecţii Karl Friedrich Schinkel şi Ernşt Frederick Zwirner, regele Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea, a poruncit finalizarea Catedralei din Koln, conform planurilor iniţiale, iar în data de 4 septembrie a aceluiaşi an, a reaşezat piatra de temelie chiar el. Către anul 1862 a fost intărită structura de rezistenţa a navelor longitudinale şi laterale, iar în anul 1863 a început construcţia turnurilor cu inălţimea de 157 de metri. Pe data de 15 octombrie 1880, în prezenţa împăratului Wilhelm, au avut loc festivităţile dedicate finalizării construcţiei.

Cu toate acestea, chiar şi după festivităţi, lucrările de construcţie au continuat: s-au sticluit geamurile, s-au pus podelele şi, în final, au început lucrările de finisaj. În anul 1906, unul dintre cele 24 de turnuri decorative, care ornau faţada principală, s-a prăbuşit. S-au surpat alte turnuri din acest ansamblu, astfel zonele afectate trebuiau reparate din nou. După anul 1945 au început lucrările pentru refacerea distrugerilor cauzate de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Curios este faptul că oficiul temporar de restaurare se află chiar şi astăzi în apropierea catedralei. Vremea rea şi, în special, mediul poluat afectează structura monumentului şi ar duce la distrugerea finală a acestuia, dacă nu s-ar aplica măsuri de restaurare permanentă. Istoria construirii Catedralei din Koln continuă să se scrie şi în prezent.