Palatul Luvru reprezintă un castel regal, situat pe malul drept al Senei, între grădinile Tuileries şi biserica Saint-Germain. Actualmente, el este considerat cel mai mare muzeu din lume.

Edificarea Luvrului a durat aproape 1000 de ani, timp care a devenit parte în istoria Parisului. Prima cetate a Luvrului a fost construită in perioada domniei lui Filip Augustus.

Provenienta cuvantului “Luvru”

Etimologia denumirii palatului este necunoscută, chiar dacă au fost enuntate mai multe ipoteze. Conform unei afirmatii, această denumire ar însemna „loc unde locuiesc lupii”. O altă versiune atribuie originea cuvăntului ,,Luvru” limbii francilor, care au fost strămoşii francezilor (în franceza veche, cuvântul respectiv înseamnă „turnul de veghe”). Un cuvânt asemănător exista şi în limba triburilor germanice, a căror limbă era de origine nelatină. Istoricul francez Henri Şoval considera cuvântul „Louvre” ca provenind de la „leovar, lovar, lover, leower ou lower”, ceea ce inseamnă „cetate” sau „fortăreată”.

 Intentionând să meargă împreună cu Richard „Inima de Leu” în cruciadă, regele Philippe Auguste a avut grijă să protejeze oraşul de atacuri externe, în special de rudele sale, dar şi de alti pretendenti la tronul Franţei. Construcţia unui nou zid al cetăţii a început în anul 1190 şi a durat 20 de ani. Unul dintre turnurile zidului, care se afla în apropierea Senei, a fost poreclit Luvru. Lunca din faţa acestui turn a devenit, la ordinul regelui Philippe Auguste, locul ridicării cetăţii, transformată ulterior în castel regal, iar mai târziu – în unul dintre cele mai faimoase palate din lume.

Arhitectul regal Raymond du Temple a adus imbunătăţiri Luvrului. Aici a fost construită pentru prima dată o scară în spirală, ceea ce constituia o mare performanţă în acele timpuri. De asemenea, multe edificii au fost reconstruite, pierzând caracterul lor militar. Ele au fost transformate în săli lungi, pavate cu plăci smălţuite. Tavanele din noul Luvru aveau grinzi pictate şi decorate cu fresce.

Marele Turn al Luvrului a fost demolat la ordinul lui Franciscl,in anul 1528, iarin anul 1546 a început transformarea cetăţii într-o magnifică reşedinţă regală. Aceste lucrări au fost efectuate de Pierre Lescbt, continuate şi în timpul domniei lui Henric al II-lea şi Carol al IX-lea. Mai târziu au fost adăugate două aripi noi. Ulterior, Henric al IV-lea a decis să unească Luvrul cu Palatul Tuileries, construit la cererea Caterinei de Medici.

Transformarea palatului Luvru in muzeu

 În anul 1682, lucrările au fost oprite brusc, deoarece Ludovic al XIV-lea alesese Versailles ca reşedinţă regală nouă. Ca rezultat, Luvrul a fost abandonat şi se degradase atât de mult, încât s-a decis demolarea lui. Se poate spune că Luvrul a fost salvat de negustorii care au organizat un marş la Versailles, cerând întoarcerea familiei regale din Paris. În secolul al XVIII-lea, pentru Luvru se concep proiecte noi, unul dintre care propunea transformarea lui în muzeu. Această idee s-a născut în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, dar a fost abandonată din cauza Revoluţiei Franceze.

După perioada revoluţionară zbuciumată, lucrările au fost continuate de Napoleon I. Arhitecţii Charles Percier şi Francois Fontaine au început construirea secţiunii de nord, de-a lungul Rue de Rivoli. Această aripă a fost finalizată în anul 1852, în timpul conducerii lui Napoleon al III-lea. După incendiul care a distrus Tuileries, Luvrul a dobândit aspectul său modern.

În anul 1989, în centrul curţii „Napoleon” a fost construită o piramidă din sticlă. Piramida este edificată în întregime din segmente de sticlă. Aceste segmente asigură iluminarea optimă a sălii subterane. Piramida este înconjurată de fântâni şi de trei piramide mai mici. lniţial, proiectul acestei structuri din sticlă a fost criticat, dar ulterior s-a constatat că piramida nu afectează aspectul luxosului palat imperial. Proiectul iluminării a fost realizat de designerul american Claude R. Engle III. El a instalat becuri cu halogen în interiorul piramidei.

După 15 ani, conducerea Luvrului a înlocuit vechile lămpi metalice cu halogenuri, care au o putere mai mică, dar sunt mai luminoase. Astfel, piramida a dobândit un aspect modern datorită luminii „reci”. La începutul existenţei sale, Luvru îşi completa fondurile din colecţiile regale, adunate de Francisc (tablouri italiene) şi Ludovic al XIV-lea (cea mai mare achiziţie a constituit 200 de picturi).

La momentul fondării muzeului, colecţia număra fix 2500 de picturi. Treptat, aici au fost transferate cele mai valoroase tablouri din colecţia regală. Un număr mare de sculpturi au provenit din Muzeul de Sculptură Franceză, iar altele în urma numeroaselor confiscări de avere din timpul revoluţiei.

În perioada războaielor napoleoniene, primul director al Luvrului a propus extinderea colecţiei muzeului prin trofeele de război, tot atunci fiind aduse obiecte antice din Egipt şi Orientul Mijlociu. Pe parcursul secolelor XIX şi XX, în colecţiile muzeului apar o mulţime de achiziţii şi cadouri, printre acestea din urmă numărându-se colecţia lui Edmund de Rothschild, cedată, prin testament, Luvrului.

Picturi faimoase gasite in Luvru

Exponatele ajungeau la Luvru pe diferite căi. Unele dintre cele mai renumite picturi din Luvru – „Mona Lisa” de Leonardo da Vinci, dar şi alte tablouri aparţinând iui Rafael – erau în proprietatea lui Francisc I. Tabloul „Nunta din Cana” de Paolo Veronese a fost furat de la o mănăstire din Venetia, în 1798. Pictura „Micul cerşetor” de Murillo a fost cumpărată de Ludovic al XV-lea. „Dantelăreasa” lui Vermeer şi ,.Autoportretul” lui Durer au fost achizitionate de muzeu in anii 1870 şi 1922. lar panza „Hristos pe Cruce” de El Greco a fost obtinută gratis.

Sculpturi vestite gasite in Luvru

În acest muzeu faimos se mai află şi cele mai vestite sculpturi din lume: Venus din Milo, descoperită în anul 1820 şi cumpărată de ambasadorul  Frantei de la guvernul Turciei, şi statuia zeitei Nike, găsită pe insula Samothrace.

Luvrul păstrează capodopere, care apartin diferitor civilizatii, culturi şi epoci. Muzeul cuprinde aproximativ 300 000 de exponate, dintre care se expun numai 35 000. Multe capodopere se află în depozit si nu pot fi expuse vizitatorilor mai mult de trei luni consecutiv, ele necesitănd păstrarea intr-un mediu controlat.