Ciocolata, unul dintre puţinele alimente îndrăgite de aproape toată lumea – o pasiune care depăşeşte „dragostea” pentru dulciuri in general: de fapt, adevărul e că sunt puţini cei cărora le lasă „gura apă” cu adevărat după caramel, frişcă, sau după alte specialităţi. Insă un adevărat „ciocoholic”, doar în momentul în care se gandeşte la ciocolată, are un sentiment plăcut  Dacă faceţi parte dintre aceştia, ar fi bine să inghiţiţi repede o tabletă de ciocolată sau să beţi o ceaşcă de ciocolată fierbinte înainte de a merge mai departe. Vom examina in continuare fascinanta istorie a ciocolatei, a modului de preparare a acestui „aliment indispensabil” şi vom arunca o privire asupra implicatiilor ciocolatei asupra sanatatii.

Ciocolata în pădure…

Dacă vreodată veti avea ocazia să pătrundeţi în misterele Amazonului, vă veţi întalni acolo cu o mulţime de fructe de culoare gabenă verzuie, de mărimea unui pumn omenesc, fructul arborelui de cacao. Iar dacă veţi avea la îndemană un cuţit cu care să îi curaţati coaja, veti putea savura pulpa fibroasă a fructului arborelui de cacao, lucru, care, între noi fie vorba, puţini au şansa să îl facă. Are un gust dulcişor, ce aminteşte de ciocolată, iar în interior prezintă seminţe de culoare închisă, ce, după un întreg procedeu de tratare, se transformă în ceea ce iubitorii de ciocolată numesc „alune de ciocolată”.

Ciocolata o „Inventie” a civilizatiei Maya

Dacă vreodată veti avea ocazia să pătrundeţi în misterele Amazonului, vă veţi întalni acolo cu o mulţime de fructe de culoare gabenă verzuie, de mărimea unui pumn omenesc, fructul arborelui de cacao. Iar dacă veţi avea la îndemană un cuţit cu care să îi curaţati coaja, veti putea savura pulpa fibroasă a fructului arborelui de cacao, lucru, care, între noi fie vorba, puţini au şansa să îl facă. Are un gust dulcişor, ce aminteşte de ciocolată, iar în interior prezintă seminţe de culoare închisă, ce, după un întreg procedeu de tratare, se transformă în ceea ce iubitorii de ciocolată numesc „alune de ciocolată”.

Arborele de cacao (Theobroma cacao) este original din America Centrală si de Sud. Astăzi, este cultivat la Ecuator, în Caraibe, în Africa, în Asia de Sud-Est, si chiar în Insulele Pacificului  de Sud, Samoa şi Noua Guinee. Bineînţeles, există mai multe varietăţi ale acestui arbore, cea mai comună fiind Forastero, ce acoperă aproximativ 90% din producţia mondială de seminţe de cacao. Cea mai de preţ varietate este Criollo, arbore ce produce un fruct a cărui aromă şi delicateţe îl face dorit şi vanat de cei mai mari producători de ciocolată.

Un lucru demn de menţionat este faptul că, acum cateva secole, cei care au aparţinut civilizaţiei Maya consumau cu siguranţă ciocolata. De fapt, originea cuvantului cacao o găsim în vocabularul civilizaţiei Maya. Aproximativ în anul 500 î.Hr, cei ce aparţineau acestei culturi povesteau despre cacao în inscripţiile de pe articolele de olărie, ilustrand chiar şi un Zeu al arborelui de cacao.

Alţi cercetători sunt de părere că producţia de ciocolată este chiar mai veche, datand din timpul civilizaţiei Olmec, ce a precedat civilizaţia Maya. Oricum, aceste populaţii din centrul Americii consumau ciocolata sub forma unei băuturi obtinute din amestecarea seminţelor de cacao cu anumite ingrediente locale, probabil apă, vin, vanilie, şi chiar ardei iute. Un ofiter ce se afla în slujba lui Cortez i-a observat pe Montechzuma, conducătorul aztecilor, band 50 de flacoane de ciocolată pe zi. Se crede că această băutură putea vindeca diareea şi dizenteria, şi probabil era şi un îndrăgit afrodiziac. Se spune că Cortez a încercat băutura, dar a găsit-o un pic amară. Oricum, el a scris la curtea regelui Carlos I al Spaniei despre o băutură numită „xocoalt”, „o băutură, care intăreşte organismul şi luptă împotriva oboselii”.

Descoperirea ciocolatei de catre colonizatori

Răspandirea arborelui de cacao a inceput în timpul colonizării. Cristofor Columb a fost primul european ce a intrat în contact cu fructul de cacao. Pe 15 august 1502, în cea de-a patra şi ultima sa călătorie în America, vaporul său a găsit o canoe băştinaşă în apropierea insulelelor ce astăzi sunt cunoscute sub numele de Honduras. Această barcă era printre cele mai lungi pe care spaniolii o văzuseră pană atunci, cat o galeră, şi plină cu bunuri locale pentru comerţ, ce includeau semintele de cacao. Mai tarziu, fiul lui Columb, Ferninand, a descris ceea ce se găsea în încărcătura băştinaşă:

„Se pare că băştinaşii apreciază foarte mult aceste seminţe de cacao. Am observat că in momentul în care transportau cătura la bord, dacă pierdeau un astfel de fruct, imediat se aplecau şi îl culegeau„.

Ceea ce nu ştiau spaniolii din acele vremuri era faptul că fructul de cacao era folosit de către băştinaşi drept monedă de schimb, lucru care a rămas în vigoare în anumite părţi ale Americii Centrale pană în secolul trecut…

Ciocolata invadează Europa

Prima încărcătură oficială de cacao a fost înregistrată în anul 1585, din Veracruz spre Sevilia. La început, ciocolata era încă servită sub forma unei băuturi, dar curand aceasta a suferit o transformare radicală: ardeiul iute a fost înlocuit cu zahărul. Noua ciocolată îndulcită devenise un lux pe care puţini si-l puteau permite, si de-abia în secolul XVII ciocolata a devenit populară în randurile nobilimii. In Anglia, care într-un fel era mai „democratică” decat restul tărilor, ciocolata era mai des întalnită, şi cei ce işi permiteau, se puteau bucura de aroma noilor băuturi în cafenele din Londra.

Pe măsură ce monopolul asupra acestui produs a fost spart, şi Franţa, Anglia şi Germania au început să cultive cacao în propriile colonii, iar pe măsură ce s-a mărit producţia, s-a mărit şi consumul şi a scăzut preţul ciocolatei. Curand, majoritatea locuitorilor din Europa şi America se puteau bucura de binefacerile ciocolatei….

Ciocolata – de la băutură la baton

Pe măsură ce această băutură a devenit mult mai accesibilă, oamenii au început să experimenteze noi metode a folosirii şi preparării ei. Ciocolata a început să îşi facă simtită prezenţa în prăjituri si produse de patiserie. Totuşi, d-abia în 1828 a inceptut „era modernă” a producerii ciocolatei. In acel an, producătorul german de ciocolată Conrad J. van Houten a brevetat o metodă de presare a grăsimii din seminţele prăjite de cacao. Interiorul semintei, cunoscut sub numele de „nib”, conţine 54% unt de cacao, adică grăsime naturală. Masina lui van Houten, o presă hidraulică, reducea concentraţia de unt de cacao aproape la jumătate. Acest procedeu permitea obţinerea unui produs ce putea fi transformat in pudră fină, cunoscută sub numele de cacao. Van Houten a tratat în continuare această pudră cu săruri alcaline, astfel încat pudra să poată fi amestecată mai uşor cu apă.. Produsul obţinut, ciocolata nemţească, avea o culoare închisă şi gust dulce.

Introducerea pudrei de cacao nu numai că a făcut ca ciocolata lichidă să fie mult mai usor de obţinut, dar a făcut posibilă combinarea ei cu zahăr, apoi reamestecarea cu unt de cacao pentru a o solidifica. In 1879, englezul Joseph Storrs Fry a produs ceea ce putem numi pe bună dreptate prima ciocolată comestibilă.

Astăzi, elveţienii sunt recunoscuţi pentru ciocolata lor, şi pe bună dreptate. In secolul XIX, ei au dezvoltat o serie de noi proceduri care au contribuit la producerea bomboanelor de ciocolată de care ne bucurăm noi acum. In 1879, elveţianul Saniel Peter a avut ideea să amestece praful de cacao cu lapte praf (inventat de chimistul elveţian Henri Nestle în 1867) pentru a crea un nou tip de ciocolată, ciocolata cu lapte.

Dulcea bună ciocolată

Cat despre ce anume ne leagă atat de tare de ciocolată, se pare că nu ne putem lipsi de efectul „sentimentului de bunăstare” pe care îl au cei mai mulţi oameni după ce mănancă ciocolată. Se ştie că ciocolata conţine aproximativ 300 de substanţe chimice. Oamenii de ştiinţă au încercat să izoleze acele substanţe responsabile de sentimentele produse de ciocolată. Dintre acestea, cea mai cunoscută substanţă este cofeina, ce se găseşte în ciocolată în cantităţi foarte mici. Teobromina, un stimulent uşor, este prezent în cantităţi puţin mai mari. Aparent, combinaţia celor două elemente este responsabilă pentru „ridicarea moralului” consumatorilor de ciocolată.

Implicatii pentru sanatate

S-a spus de mai multe ori că ciocolata provoacă acnee si carii dentare şi are reputaţia de a fi o mancare care ingraşă. Pe de altă parte, ciocolata e cunoscută drept afrodiziac si antidepresiv. Care este, de fapt, adevărul? Potrivit ultimelor cercetări, efectele produse de consumul de ciocolată nu sunt atat de grave… Două studii desfăsurate în paralel de Scoala de Medicină din Pennsylvania şi de Academia Navală au SUA, a arătat că consumul de ciocolată, sau dimpotrivă, absenţa ciocolatei din nutriţie, nu are nici un fel de efect. Nu este responsabilă de apariţia cariilor, şi nici asupra cariilor dentare. E adevărat că zahărul din ciocolată contribuie la formarea cariilor, dar nu mai mult ca zahărul prezent în orice alt aliment… Asta nu înseamnă că ciocolata trebuie consumată în cantităţi foarte mari. La fel ca orice aliment consumat în exces poate duce la probleme de sănătate. Untul de cacao din ciocolată conţine grăsimi saturate, ce pot creşte nivelul colesterolului din sange, iar un colesterol ridicat poate contribui la boli de inimă. Totuşi, studii recente efectuate la Universitatea din California au descoperit că ciocolata conţine anumite substanţe chimice ce scad riscul apariţiei bolilor de inimă. În concluzie, ciocolata e un aliment ce poate fi consumat, însă în măsura în care nu devine un obicei.