Halloween-ul, sau “Samhain-ul antic” așa cum mai este numit, este considerat perioada anului în care portalul dintre lumea noastră și lumea spiritelor este cea mai subțire. Pe măsură ce întunericul se lasă și familiile își aprind felinarele de dovleac, ele repetă, fără să știe, vechile tradiții de onorare a morților care marchează începutul „jumătății întunecate” a anului.

Halloween este o sărbătoare anuală care se desfășoară în multe tări occidentale pe 31 octombrie. Începând cu lăsarea serii, copiii și uneori adulții se îmbracă, punandu-si măști și costume ca figuri fantomatice, vrăjitoare sau strigoi – vampiri, zombi sau schelete.

Aceștia merg să bată din ușă în ușă, cerând de obicei dulciuri sau alte delicatese, iar în caz că nu primesc, aceștia amenința într-un mod prietenos și amical, că cei de au deschis ușa, vor suferi în urma unei farse, o sperietură “groaznică”. Activitățile moderne ale sărbătorii pot include: petreceri în costume speciale, sculptură în dovleac, aprinderea focurilor, crearea de farse și multe altele.

Halloween, este o formă prescurtată din limba engleza „All Hallows Evening”, ce practic spune că este seara tuturor sfinților, fiind ecoul festivalurilor de recoltă celtice din Europa precreștină.

Sărbătorit în zilele noastre în mai multe țări din întreaga lume, este seara dinaintea “sărbătorii tuturor sfinților’, când hallows (sfinții) și martirii, sunt amintiți de către oameni prin multe confesiuni creștine. Cu toate acestea, acest ritual coincide cu (și unii cercetători sugerează cooptarea) respectării antice a Samhain-ului.

Samhain-ul (pronunțat sah-van sau sow-in) este festivalul tradițional galic care marchează schimbarea anotimpurilor și apropierea iernii. Multe evenimente importante din mitologia irlandeză se întâmplă sau încep de Samhain. Era vremea când vitele erau aduse înapoi de pe pășunile de vară și când vitele erau sacrificate pentru iarnă.

La fel ca de Beltane (sărbătoare galică sărbătorită pe data de 1 Mai), sunt aprinse focuri speciale. Acestea erau considerate a avea puteri de protecție și purificare și existau ritualuri în care erau folosite. Samhain (la fel ca Beltane, sărbătoarea de care am vorbit mai sus) a fost văzut ca un timp liminal, când spiritele sau zânele ar putea ajunge mai ușor în lumea noastră.  Focurile și mai târziu lumânările au fost aprinse pentru a imita soarele și a reține întunericul iernii care se apropia.

Rudele decedate și plecate dintre cei vii au jucat un rol principal în această tradiție, deoarece legătura dintre cei vii și cei morți se credea mai puternică în seara de Halloween și șansa de a comunica cu cei morți creștea. Se credea că sufletele decedatilor se vor întoarce la casele lor. Erau ținute festine, iar mobila și lucrurile din casă erau aranjate exact ca înainte ca decedatul să-și dea duhul, astfel încât casa la care se întoarce să i se pară mai familiară. Mâncarea și băutura erau oferite spiritelor și zânelor pentru ca acestea să asigure sănătatea continuă și noroc.

Ideea că sufletele se întorc acasă într-o anumită zi a anului se regăsește în multe culturi din întreaga lume. “Día de Muertos” sau Ziua Morților este o sărbătoare similară în Mexic, care sărbătorește și onorează membrii familiei care au murit. În mod similar, aceasta cade tot pe 31 octombrie și pe 1 și 2 noiembrie. Și sa nu uitam desigur de “Sâmbăta morților” sărbătoare a românilor în care există credinţa că, în această zi, sufletele morţilor coboară pe Pământ.

Halloween-ul a avut parte de o metamorfoză din cauza bisericii timpurii. În “Istoria Halloween-ului” de Jack Santino (celebru folclorist) scrie: „Ca urmare a eforturilor lor de a elimina sărbătorile „ păgâne ”, cum ar fi Halloween-ul, creștinii au reușit să efectueze transformări majore în ea.”

În 601 d.Hr. Papa Grigorie, emis a misionarilor creștini, avea rolul de a eradica orice credință ce nu era creștină a nativilor. Dar acesta a avut o vedere foarte deschisă asupra obiceiurilor și credințele acestora, și mergea pe ideea: “dacă un grup de oameni venereaza un copac, mai degrabă decât să-l taie, îi sfătuia să-l consacre lui Hristos și să le permită venerarea copacului în continuare”.

În secolul al XII-lea, cei ce sărbatoreau Samhain-ul (Halloween-ul) se îmbrăcau toți în negru, sunând clopote de jale și le aminteau creștinilor de sărmanele suflete ale morților. Erau copți cozonaci și împărțiți celor care băteau la ușă. Acest obicei al „sufletului” era regăsit în Anglia, Germania, Belgia, Austria și Italia, și se crede că este primul precursor al obiceiului din zilele noastre de a merge din ușă în ușă și de cere bomboane și alte bunătățuri.

Prima oară cand a fost documentat începerea acestui tip modern de a sărbatori Halloween-ul, și anume mersul din ușă în ușă și amenințarea cu o “sperietură groaznică” în cazul în care gazda nu oferă bunataturi, datează din anul 1736  în Scoția și Irlanda, iar seara era numita “noaptea buclucașă”.

De Halloween, dovleceii erau scobiți, iar fețe înfricoșătoare erau sculptate în ele, creând celebrele felinare. Lumânările erau apoi aprinse în interiorul dovlecilor, creând felinare stranii ce serveau drept semnal că gospodăria în cauză sărbătorește Halloween-ul. Dovlecii sunt frecvent folosiți astăzi, deoarece sunt mai ușor de cioplit și sunt simbolul recoltei, dar felinarele originale din Irlanda și Scoția erau sculptate din napi.

Aceste felinare din napi au fost folosite pentru a speria spiritele rele sa se apropie de casă, practic creând un pasaj sigur pentru sufletele celor morți către casa unde îi așteaptă familia.

Sărbătorirea Halloween-ului nu este lipsit de controverse. Unele religii descurajează participarea, sugerând că banalizează sărbătoarea antică de Samhain, sau că are asociații satanice sau ca este un tribut inadecvat al păgânismului sau ocultismului. 

Cu toate acestea, istoria este clară – atunci când aprinzi un felinar continui o traditie veche care leagă culturile din întreaga lume și reafirmă legătura noastră cu cei dragi plecați dintre noi.