Cei care au fost fascinați de problema blestemului faraonilor nu au fost informaţi despre existența unei bijuterii de faianţă policromă, pe care a purtat-o Tutankhamon.

Era vorba de un colier compus din două rânduri de elemente vegetale, închizătoarea fiind două flori de lotus. 51 de petale ale florii sacre erau suspendate de 26 de fructe de mandragoră. Această plantă, cu un miros dezgustător, este de multe secole renumită pentru proprietăţile afrodiziace, narcotice şi halucinogene care provoacă în unele cazuri nebunia si chiar moartea.

Uscată, mandragora își păstrează toate insusirile; de aceea preoţii egipteni o introduceau în morminte pentru proteja pe cel mort contra eventualilor jefuitori. Carnarvon, Carter şi cei din echipa, care a descoperit mormântul faraonului, au găsit un asemenea buchet ia intrarea unei încăperi a mormântului.

In apropiere de sarcofag, pe capacul de fildeş al unei mobile, era o scenă care o înfățișa pe soţia faraonului oferindu-i acestuia un buchet de plante împreună cu flori de lotus (simbolul reînvierii), gest care semnifica victoria dragostei asupra morţii. Într-un cufăr din această incintă, Carter a descoperit colierul de mandragonă şi lotus.

După moartea arheologului, moștenitorii acestuia au vîndut Belgiei bijuteria; la scurt timp trupele germane au trecut frontierele şi au ocupat statul. Nu era probabil decît o coincidenţă. După ce s-a făcut bilanțul incendiului din 1946, s-a constatat că, pentru un blestem al faraonilor, pagubele nu au fost foarte însemnate; colierul de mandragonă şi bogată colecţie de exponate egiptene, cu excepţia a cinci piese, nu au fost deteriorate.

Ceea ce nu s-a specificat a fost că printre obiectele distruse se găseau cele aparținând persoanelor care s-au opus religiei practicate de tatăl lui Tutankhamon, şi ale lui Horemheb, bănuit de a fi ordonat asasinarea tânărului faraon.