Originile „diavolului din Jersey” nu sunt clare. Versiunea cea mai populară ne dezvăluie că el s-a născut la Leeds Point; statul New Jersey, în anul 1735. Se spune că a venit pe lume când o doamnă Leeds, aflând că e însărcinată a treisprezecea oară, ar fi exclamat că „odrasla viitoare n-are decât să fie si dracul”, ceea ce s-a şi întâmplat. Ea a născut o raptură grotescă, cu aripi de liliac, cap de cal, copite cu gheare şi coadă.

Fiinţa a zburat într-o pădure de pini din Jersey de sud, unde a trăit de atunci, dovadă fiind vitele ucise în mod misterios, urmele enigmatice de paşi, ţipetele stranii auzite în timpul nopţii şi, rareori, apariţiile sale. Iniţial a fost numit „diavolul de la Leeds”, dar în secolul al XIX-lea fiara a fost rebotezată „diavolul din Jersey”. Poveştile despre „diavolul din Jersey” par mai degrabă o glumă populară, nefiind menite să fie crezute, deşi aceasta poate fi o impresie inşelătoare creată de tonul invariabil ironic folosit de jurnalişti, chiar şi de folclorişti, atunci când relatează legenda.

In mod inevitabil „diavolul din Jersey” este mai putin credibil decât alte făpturi stranii care au fost observate de-alungul timpului şi pentru că acestea din urmă pot pretinde – în ce le priveşte – că există martori oculari cunoscuţi, precum şi rapoarte despre ele, redactate de cercetători. Am inclus aici „diavolul din Jersey” doar pentru că doi folclorişti au declarat – dacă dăm crezare relatărilor de presă – că 100 de persoane din 30 de oraşe diferite au susţinut că au văzut bestia hălăduind prin Pennsylvania de est şi New Jersey de sud.

Prima apariţie ar fi avut loc la ora 2:00 dimineaţa, în ziua de duminică, 17 ianuarie, 1909, când E. W. Minister, postaşul din Bristol, Pennsylvania, a văzut un monstru de o strălucire incandescentă zburând peste fluviul Delaware. El a descris fiinţa ca un monstru cu cap de berbec, cu coarne încovoiate, care zbura cu ajutorul unor aripi subţiri. Avea picioare scurte – cele din spate mai lungi decât picioarele din faţă – şi scotea nişte ţipete, un fel de chiţăit ascuţit imbinat cu un şuierat. Această făptură a fost văzută şi de alte două persoane, dintre care una un poliţist, care a tras cu arma în ea. In ziua de 18, un poliţist din Burlington, New Jersey, a observat o făptură în văzduh, care avea ochi scânteietori; curând după aceea, locuitorii din oraşele învecinate au găsit nişte urme misterioase în zăpadă. A doua zi dimineaţa, la ora 6, a fost zărită umblând pe un drum din Burlington.

Martorul ocular, doamna Michael Ryan, a descris-o ca o făptură cu picioare lungi de pasăre, cap de cal si aripi scurte. O zi sau două mai târziu, doamna Davis A. White a afirmat că văzuse aceeaşi făptură, pe la ora 16.00, plimbându-se prin curtea casei sale din Philadelphia. De data aceasta monstrul avea piele de aligator scotea flăcări pe gură. Tipetele femeii l-au alertat pe soţ, care a alergat şi a gonit „diavolul”; acesta s-a refugiat în Strada 16, unde cât pe ce să fie lovit de un troleibuz. In aceeaşi seară, la Salem, un politiţis a zărit „pasărea-diavol”, cu un picior de cal şi celălalt de catâr; avea cap de cal, coadă de struţ şi măsura 3 metri.

Un pescar din Moorestown l-ar fi intâlnit în seara următoare. Acum monstrul măsura doar 1 metru în inălţime si – în afară de faţa ca de câine si de picioarele paricopitale ca ale satanei – avea aspect de maimuţă. Un şofer din Burlington a văzut ceva care semăna a cangur înaripat. In ziua de 21, la ora 2.00 dimineaţa, Nelson Evans din Gloucester City, a auzit un zgomot pe acoperisul hambarului din curte. Cercetând, a văzut (potrivit publicaţiei Philadelphia Public Leadger din 22 ianuarie) următoarele: „Măsura 1 metru jumătate înăltime, avea cap de câine din rasa collie faţa de cal. Avea gât lung, aripi de vreo două picioare lungime fiecare, iar picioarele din spate erau ca ale cocostârcului, cu copite de cal. Umbla pe picioarele din spate, ţinând ridicate picioarele din faţă, care erau prevăzute cu labe. Cât timp l-am privit nu a folosit picioarele din faţă. Vă rog să mă credeţi că atât eu, cât si soţia mea eram tare speriaţi, dar am deschis fereastra am ţipat la el. Monstrul s-a întors către mine, a scos un lătrat si-a luat zborul„.

Câteva ore mai târziu, Daniel Flynn din Leiperville, Pennsylvania, a zărit „diavolul” alergând prin Chester Pike spre Chester: „Era înalt de 2 metri şi avea piele de aligator„, a spus el. A doua zi dimineaţa, Mary Sorbinsky a alergat precipitat afară, auzind câinele care schelălăia. O fiinţă uriaşă s-a înălţat în văzduh, după ce smulsese o bucată din căţelul ei favorit, a spus doamna Sorbinsky. Isteria în permanentă creştere a determinat inchiderea prăvăliilor si a scolilor. Dar spaima a atins apogeul în seara zilei de 21 ianuarie, când pompierii l-au improşcat cu apă pe „diavolul” cocoţat pe acoperişul unei clădiri din West Collingswood. Infuriată, fiinţa s-a năpustit asupra oamenilor, care s-au imprăştiat ca potârnichile. Apoi „diavolul” s-a îndepărtat zburând şi nu s-a mai auzit de el până la 24 februarie.

In această zi, fermierul Leslie Garrison, din ţinutul Salem, a inştiinţat că a văzut o pasăre înaltă de 2 metri care plutea deasupra proprietăţii sale. El a pretins că pasărea avea picioare ca ale omului. In timpul acestei spaime de scurtă durată, ziarele si grădinile zoologice au promis premii aceluia care va captura „diavolul”, deşi e de presupus că ştiau că nu îl vor acorda niciodată. In anii următori au fost consemnate periodic şi alte apariţii.

Astfel, doi băieţi de 10 ani ar fi văzut un „leu zburător” alte apariţii de monstri diferiţi au fost semnaiate în 1930 si 1932. Numai evenimentele din 1909 ne dau motive să considerăm „diavolul din Jersey” ca fiind ceva mai mult decât o legendă sau o farsă; dar chiar si în cazul acesta dovezile nu sunt concludente.

După câţiva zeci de ani încă nu suntem în stare să determinăm ce s-a petrecut în acea săptămână de ianuarie. Totuşi, spaima dezlănţuită nu a fost provocată doar de o presă care promova senzaţionalul. În 1974, Jeremiah J. Sullivan scria în revista New York Folklore Quarterly: „In sudul statului New Jersey trăiesc incă destui oameni care îsi amintesc de vâlva din 1909, stârnită de diavolul„. Dincolo de aceasta nu putem decât presupune ce au văzut, ori au crezut că văd martorii oculari. Declaraţiile lor ar fi fost mai convingătoare dacă ar fi prezentat acelaşi lucru si nu o varietate de apariţii ciudate si absurde. In acelasi timp ne putem gandi ca acest „diavol din New Jersey” poate avea legatura cu un „caz” prezentat pe Enigmatica, si anume: „Pasarea Uriasa„, silueta fiind relativ asemanatoare, diferind doar locatia unde a fost observat. Sullivan a caracterizat episodul ca „unul din puţinele incidente nelămurite provocate de isteria în masă stârnită de folclorul din istoria Americii„.