Enigmaticul ansamblu Stonehenge, considerat drept cel mai valoros monument din Marea Britanie, se află la o distanţă de 130 de kilometri de Londra, comitatul Wiltshire. Construcţia este realizată din piatră, datează din epoca megalitică şi este inclusă pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Se crede că ridicarea monumentului a durat peste 2000 de ani, realizându-se in mai multe etape. Arheologii au depistat, tot în acest loc, rămăşiţele unor constructii mult mai vechi.

Amplasarea unor piloni relevă funcţionalitatea lor: aceştia susţineau un monument de lemn, cu o vechime estimativă de 8000 de ani. În jurul anului 2600 î.Hr., construcţia din lemn a fost inlocuită cu măreţele construcţii din piatră. Stonehengeul este format din patru cercuri concentrice, construite din 82 de pietre, care sunt plasate în poziţie verticală (denumite menhire) şi orizontală (denumite dolmene). Blocurile de rocă sunt imense, fiecare având înălţimea de aproximativ 6 metri şi greutatea de peste 50 tone. Se presupune că ele au fost aduse pe sănii de lemn, din Câmpia Salisbury, aflată în sudul Angliei, la distanţa de 322 km de Stonehenge.

Nici astăzi nu se ştie sigur modul în care au fost transportate şi aranjate în poziţie verticală blocurile gigantice de piatră. În prezent, au fost identificate trei perioade de construcţie ale Stonehengeului:

– În prima etapă (in jurul anului 2900i.Hr.) a fost construită partea exterioară a ansamblului, constând dintr-un cerc de lemn inconjurat de un canal cu apă şi un val de pământ.

– In etapa a doua (in jurui anului 2500i.Hr.) a fost construit cercul din pietre mai mici, de piatră vânătă.

– În a treia etapă (in jurul anului 2300i.Hr.) s-a construit al doilea cerc de piatră. În inima ansannblului a fost instalat aşa-numitul altar – o piatră de nuanţă verde-cenuşie, din gresie micacee, cu greutatea de peste 6 tone. In afară de aceasta, intrarea nord-estică a fost mutată şi lărgită, pentru a corespunde cu răsăritul soarelui, în timpul solstitiului de vară.

Se crede că ansamblul nu a fost finalizat. In legătură cu monumentalul Stonehenge s-au născut foarte multe legende despre rostul şi functionalitatea lui.

Există legende care vorbesc despre legătura monumentului cu magicianul Merlin. În mijlocul secolului al XVII-lea, arhitectul englez Ingo Jones a presupus că Stonehengeul a fost ridicat de romanii antici. Alti Învătati considerau că ansamblul a fost construit de către elvetieni sau germani. De asemenea, se crede că Stonehengeul este locul în care se află mormântul reginei păgâne Boadiceea.

În apropierea monumentului megalitic, au fost găsite oseminte, ceea ce a dat naştere ipotezei conform căreia Stonehegeul era un loc pentru oficierea ritualurilor funerare. Cert este faptul că ceremoniile de inmormântare au fost oficiate mult timp după finalizarea ansamblului.

În urma unor cercetări indelungate, renumitul scriitor şi istoric englez Thomas Brooks a enunţat teoria conform căreia Stonehengeul ar face parte dintr-un sistem enorm de navigare, compus din triunghiuri echilaterale.

Unii cercetători britanici susţin că informaţiile, obţinute după primele săpături, arată că Stonehenge a funcţionat ca centru de vindecare. Cei doi profesori au ajuns la această concluzie după ce au descoperit în zonă un număr mare de cadavre cu urme evidente de boală. Analiza dentară a acestora a arătat că jumătate dintre persoanele respective proveneau din alte zone ale Marii Britanii.

Primii cercetători presupuneau că monumentul avea legătură cu druizii, dar săpăturile ulterioare au stabilit că edificarea a avut loc în epoca neolitică şi în cea a bronzului. Datarea se bazează pe metoda radiocarbonică. Analiza minerală a materialelor descoperite la ultima excavatie arată că uriaşele pietre au fost transportate in câmpia din Salisbury, tocmai din sudul Ţării Galilor de astăzi. Cercetătorii cred că aceste pietre aveau o semnificatie foarte importantă, din moment ce au fost transportate pe o distantă de 250 de kilometri.