Peşterile din muntele Huangshan constituie o altă enigmă a lumii contemporane. Ele au fost descoperite recent, la sfârşitul anilor 90 ai secolului XX: peşterile mari, care este evident că sunt create de mâna omului, nu sunt amintite in nicio cronică veche. Sinologii, geologii şi istoricii încearcă să dezlege misterul lor şi scopul în care au fost create.

Peşterile din Huangshan sunt săpate în stâncile   din partea sudică a provinciei Anhui. Anume aici se află Muntele Galben, considerat de către daoişti munte sfânt; acesta este constituit din cinci munţi inalţi, situaţi la o milă depărtare unul de altul. Muntele Huangshan este unul dintre aceştia, aflat în partea de vest; pe el, sunt amplasate câteva mănăstiri daoiste. Peşterile au fost descoperite întâmplător de un ţăran local, şi, în anul 1999, el a adresat o scrisoare autorităţilor, după care, spre peşteri, s-au indreptat, mai întâi, savanţii şi, apoi, turiştii.

Singura menţiune despre muntele Huangshan poate fi găsită în lucrările istoricului chinez din timpul dinastiei Han (135-87 i.Hr.), insă despre peşteri nu se spune nimic. El povesteşte că mulţi împăraţi chinezi au indrăgit acest munte şi veneau aici să se roage — zeilor şi spiritelor predecesorilor. Drumul spre vârful muntelui era destul de lung şi, din timpuri străvechi, spre cel mai înalt loc de pe munte ducând o cărare îngustă şi şerpuitoare, lungă de vreo 12 kilometri. În sursele istorice ample nu se aminteşte nimic despre muntele sfânt.

Acum, aici, au fost descoperite 36 de peşteri şi cercetătorii presupun că între ele ar putea exista nişte tuneluri de legătură. Cea mai mare peşteră, cu suprafaţa de 12 600 metri pătraţi, este cunoscută cu denumirea de „Palatul Subteran”. Aici există trepte de piatră şi podeţe peste râurile subterane, săli separate, ştranduri şi bazine. Bolţile sunt susţinute de 26 de coloane din piatră, iar la perete este construit un fel de balcon cu două nivele, care permite să vezi de la înălţime toată peştera. Este uimitor că bolţile acesteia şi ale altor peşteri respectă cu exactitate unghiul de inclinare al pantei muntelui Huangshan.

Pare un mister că acest efect l-au putut obţine constructorii din timpurile străvechi, care se presupune că nu aveau instrumentele si cunostinţele celor din ziua de azi. În peşteri există bazine şi lacuri. Apa din ele este atât de limpede, încât se vede fundul. Este curios că nivelul apei celor de mai de jos lacuri este cu şapte picioare mai jos comparativ cu nivelul râului Xinyan, care curge în valea muntelui sfânt.

Chiar din momentul în care au fost descoperite, s-a considerat că peşterile au fost create de mâna omului. Dar nu este exclus ca meşterii antici să fi imbit cu indemânare opera naturii. În cazul în care consideri că toate aceste săli au fost săpate de om, rămâi frapat de amploarea proiectului. Pentru că în urma forării peşterilor, ar fi trebuit excavaţi mai mult de 100 de mii de metri cubi de piatră.

Astfel, rămâne neclar de ce această lucrare, care poate fi considerată o nouă minune a lumii, a fost realizată fără să ştie nimeni nimic despre ea; şi nici despre folosirea peşterilor nu menţionează nicio sursă scrisă. Totodată, este mai mult ca probabil că peşterile create în adâncurile muntelui sfânt au avut o importanţă deosebită pentru locuitorii acestor locuri. De aici rezultă o altă ipoteză: peşterile au fost create ca un obiectiv secret — probabil de ordin militar. Poate că acolo era cazată armata. Sau, poate că, peşterile au fost locul unde se efectuau în taină practici spirituale; poate că ele sunt încăperi ale unei foste mânăstiri.

Analiza stalactitelor şi a pereţilor arată că peşterile au cel puţin 1700 de ani vechime. În unele, au fost găsite obiecte din ceramică, experţii stabilind ele fac parte din epoca întemeierii dinastiei Jin anii 265-420), fapt care ne indreptăţeşte să presupunem că şi peşterile datează din aceeaşi perioadă.

Ca o coincidenţă bizară, peşterile din Huangshan sunt situate la 30° latitudine nordică, şi tot pe această paralelă se află şi piramidele din Egipt, şi muntele Khaylas din Tibet, şi Triunghiul Bermudelor. Este o intâmplare? Dar dacă nu? Dacă meşterii din vechime aveau un scop tainic în crearea acestor peşteri? Cum să găseşti cheia atâtor enigme?! Incă un mister al peşterilor este faptul ele aproape că nu se produce ecoul. Nu se ştie din ce motiv, cei care au conceput aceste spaţii, având nevoie de linişte absolută, au elaborat structura pereţilor şi tavanelor de asemenea manieră, încât acestea să absoarbă sunetul, nu să-l respingă.

Sunt si alte întrebări care deocamdată rămân fară răspuns: ce au făcut pietrarii cu cantitatea uriaşă dislocată din stânci? Cum au putut ei să obţină ca unghiul de înclinaţie a pereţilor interiori să coincidă exact cu unghiul de înclinaţie a peretelui exterior al muntelui? Ce fel de tehnologii au folosit vechii constructori chinezi ca să poată crea un interior atât de neobişnuit? De ce în timpul curăţării peşterilor nu au fost depistate urme de funingine pe pereţi? Au fost oare luminate în vreun fel peşterile? La toate aceste întrebări există o mulţime de răspunsuri, dar nicio versiune nu este recunoscută ca fiind definitivă şi perfect elucidată.