Castelul Eastnor, situat în apropiere de Ledbury, în comitatul Herefordshire (Anglia) ar fi putut cunoaşte aceeaşi soartă cu a celorlalte aproximativ două sute de castele, ajunse în pragul ruinării. De departe, grandiosul Eastnor pare o fortăreaţă medievală, construită de regele Edward I (1239-1307) pentru a păstra frontiera cu Ţara Galilor.

În realitate, castelul a fost conceput de Sir Robert Smirke si construit între 1810 şi 1824. „Socrii mei s-au simţit dezolaţi, atunci când s-au văzut obligați să trăiască la Eastnor„, declară Sarah Nervey Bathurst, castelana de astăzi, într-un interviu acordat revistei „Point de vue„: „Tristeţea ecleziastică a intrării principale, răceala de cavernă coridoarelor lăturalnice îţi dădeau fiori” mai adaugă Sarah.

Cu toate acestea, la moartea soacrei sale, Sarah (împreună cu James, soţul său) va lua decizia curajoasă de a se instala la Eastnor și de a se lansa în renovări de amploare. În ziua când fusese luată această hotărâre, nici unul dintre cei doi soţi nu bănuia câte zbateri vor avea de înfruntat.

Dezastrul respingerii elementelor noi

Au fost schimbate, cu migală, obiecte din 53 de încăperi: cămine, canapele, scaune; au fost renovate cinci săli de baie, 93 de candelabre, sute de tablouri. Cele mai multe dintre piesele componente au fost recuperate din produsele castelului.

Dificultăţile s-au ivit în momentul în care obiectele supuse restaurării au fost completate cu elemente noi, cele vechi fiind total distruse.

Există un straniu fenomen de respingere a noului; tot ce era vechi se îmbina perfect, în schimb părţile nou create se desprindeau, îşi deteriorau culorile în câteva zile, într-un cuvânt, era un adevărat dezastru. Ani de muncă titanică, între 1945-1985, au fost necesari pentru a se reface, cu grijă de bijutier, toate detaliile mobilierului, lambriurile, tapiseriile.

Cea mai mare trudă a fost depusă însă în efortul de restaurare a picturilor, până când totul a atins armonia picturii originale. Nu a fost posibilă recurgerea la niciun compromis!

Încăperi inaccesibile

Au fost schimbate, cu migală, obiecte din 53 de încăperi: cămine, canapele, scaune; au fost renovate cinci săli de baie, 93 de candelabre, sute de tablouri. Cele mai multe dintre piesele componente au fost recuperate din produsele castelului.

Dificultăţile s-au ivit în momentul în care obiectele supuse restaurării au fost completate cu elemente noi, cele vechi fiind total distruse.

Există un straniu fenomen de respingere a noului; tot ce era vechi se îmbina perfect, în schimb părţile nou create se desprindeau, îşi deteriorau culorile în câteva zile, într-un cuvânt, era un adevărat dezastru. Ani de muncă titanică, între 1945-1985, au fost necesari pentru a se reface, cu grijă de bijutier, toate detaliile mobilierului, lambriurile, tapiseriile.

Cea mai mare trudă a fost depusă însă în efortul de restaurare a picturilor, până când totul a atins armonia picturii originale. Nu a fost posibilă recurgerea la niciun compromis!

În ciuda eforturilor, câteva dintre încăperi au fost abandonate, fiind imposibil cel mai mic retus. „La Eastnor, există încăperi unde, realmente, nu poţi intra. Tot felul de șicane au darul de a te convinge că nu e cazul să insişti; uşi care se trântesc și refuză să se mai deschidă, rame de tablouri care fac zgomote periodice şi sfârșesc prin a se dezlipi, podele care scârțâie fără ca nimeni să calce pe ele…„, relatează Laura Jeffrey, pictor specialist, într-un articol publicat revista „Mysteres”.