Krakenul este probabil cel mai mare monstru imaginat de umanitate. In folclorul nordic se spunea despre acesta ca pandea in adancurile marilor ce leaga Norvegia de Islanda si Groenlanda. Krakenul este celebru pentru faptul ca “hartuia” corabiile. Exista multe consemnari (inclusiv cele navale oficiale) ce spun ca vasele erau atacate de acest monstru ce avea tentacule uriase. Daca strategia Krakenului esua, acesta se invartea rapid in jurul navei, creand un vartej ce scufunda corabia.

Desigur, ca sa aiba sens osteneala, Krakenul ar fi trebuit sa-i placa gustul carnii umane. Legendele spun ca acesta putea devora echipajul unei corabii deodata. Dar, în ciuda reputatiei sale de temut, monstrul aducea si beneficii: acesta inota insotit de bancuri uriase de pesti. Pescarii cei mai curajosi riscau sa arunce plasele aproape de Kraken pentru a-si asigura o captura abundenta.

Prima mentiune despre Kraken este scrisa in anul 1180 de catre regele Sverre al Norvegiei. La fel ca multe alte legende, Krakenul incepe de la un sambure de adevar, si anume de la observarea unui animal real si anume: calamarul urias.

Pentru navigatorii antici, marea era o necunoscuta periculoasa, putand sa ascunda o multitudine de mostri in adancurile sale de neconceput. Orice intalnire cu un animal necunoscut putea capata o forma mitologica in ochii marinarilor. Si precum se stie, o legenda sau o poveste devine din ce in ce mai spectaculoasa in functie de numarul de persoane ce o relateaza.

Legenda stiintifica a krakenului

Forța mitului a devenit atât de puternică, încât Krakenul putea fi încă găsit în cartile despre lumea animala din secolul al XVII-lea.. Nici măcar Carl Linnaeus – tatăl clasificării biologice moderne – nu a putut să-l evite și a inclus Krakenul printre moluștele cefalopode în prima ediție a cartii sale: Systema Naturae (1735).

Dar in 1853, cand un cefalopod urias a fost gasit esuat pe o plaja din Danemarca, naturalistul norvegian Japetus Steenstrup, a intrat in posesia ciocului acestuia si a descris stiintific noul animal gasit. Din momentul acela, tot ce era considerat legenda a intrat oficial in analele stiintei, lumea considerand Krakenul real din nou.

Dupa 150 ani de studiere a calamarului urias, ce este regasit in toate oceanele lumii, inca sunt multe dezbateri cu faptul daca acesta repezinta o singura specie, sau pana la 20. Cel mai mare calamar urias cunoscut pana acum ajunge pana la 18 metri lungime, incluzand de asemenea si tentaculele. Dar, majoritatea specimenelor sunt mult mai mici. Ochii calamarului urias sunt cei mai mari din intreg regnul animal, fiindu-i foarte folositori in adancurile intunecate in care  acesta locuieste: pana la 2000 m adancime.

Ca și alte specii de calmar, calamarul urias are niste buzunare în mușchii săi care conțin o soluție de amoniu care este mai puțin densă decât apa de mare. Acest lucru permite animalului să plutească sub apă, ceea ce înseamnă că se poate menține nemiscat, plutind fără a înota activ. Prezența amoniului total neplacut la gust în mușchii lor este probabil și motivul pentru care calmarul uriaș nu a fost încă pescuit până la extinctie.

Pradator sau prada?

Timp de mai multi ani, oamenii de stiinta au dezbatut daca calamarul urias era un pradator rapid si agil ca si Krakenul din spatele legendelor, sau un vanator de ambuscada. Dupa decenii de discutii, in anul 2005, a venit un raspuns binevenit, cu filmarile inedite ale cercetatorilor japonezi T. Kubodera si K. Mori. Acestia au filmat un calamar urias in habitatul sau natural, la 900 de metri adancime in nordul Pacificului, aratand de fapt ca este un inotator rapid si puternic, folosindu-se de tentaculele sale uriase sa prinda prada.

In ciuda marimii sale impresionante si a rapiditatii sale, calamarul urias este vanat de casalot. Bataliile dintre acesti titani ai marilor trebuie sa fie dese, pentru ca adesea sunt gasiti casaloti ce au cicatrici pe piele de la tentaculele uriase ale calamarilor. Calamarul urias nu are muschi destul de puternici in tentaculele sale incat stranga prada, precum un piton isi strange victimele, Asa ca acesta nu ar avea nicio sansa in fata casalotului intr-un “duel”. Singura lui optiune este sa fuga, folosindu-se de viteza si de cerneala pe care o folosesc majoritatea cefalopodelor, cand vor sa induca pradatorul in eroare.

Stiind acum ca nu este doar o legenda, Krakenul ramane unul dintre cele mai evazive animale de dimensiuni mari din lume, ce contribuie la aura sa de mister. Multi oameni sunt suprinsi cand aud ca acest animal chiar exista si ca nu este doar o nascocire.

Oricum datorita unei mitologii gresite si a unor filme ce au aparut in ultimii 40 de ani, precum: “Înfruntarea titanilor” din anul 1981 si 2010, inca se crede ca Krakenul este un scufundator de corabii si un monstru ce asteapta in adancuri scafandrii nebanuitori.