Meteoritul Tunguska este un corp de provenienţă cosmică; el a fost motivul exploziei care a avut loc în zona râului Podkamennaia Tunguska (Tunguska de sub piatră), în anul 1908. Puterea exploziei a fost estimată la 10-40 megatone, care echivalează cu energia unei mari bombe cu hidrogen.

Pe la ora 7 dimineaţa, în ziua de 17 iunie 1908, pe deasupra bazinului râului Enisei, a trecut vertiginos o mare sferă de foc. Zborul acesteia s-a incheiat cu o explozie îngrozitoare. Unda puternică a exploziei a fost inregistrată de observatorii din toată lumea. Proporţiile distrugerilor impresionau: au fost răsturnaţi copaci pe un teritoriu de peste 2000 km2, s-au spart geamurile la o depărtare de câteva sute de kilometri de la epicentru. Calculele au arătat că acel corp cosmic trebuia să fi avut o masă de aproximativ 5 milioane de tone.

Este interesant faptul că în locul unde s-a produs explozia copacii nu au fost răsturnaţi, iar craterul meteoritic a fost de negăsit. În decurs de câteva zile, pe teritoriul de la Oceanul Atlantic până în Siberia Centrală, s-a putut observa un fenomen de iluminare enigmatică a cerului şi nori strălucitori.

Prima expediţie de cercetare a pornit spre zona catastrofei doar după 19 ani, dar savanţii n-au găsit nimic care ar putea da vreo explicaţie fenomenului produs. Ulterior, au fost depistaţi silicaţi microscopici şi sfere de magnetiţi, de asemenea, o concentraţie mărită a unor elemente, fapt care vorbeşte despre originea cosmică a obiectului.

Dar oare, într-adevăr, acesta a fost un meteorit? Şi, în acest caz, de ce lipseşte craterul de impact? Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în taigaua din zona Tunguska? Au fost avansate o mulţime de ipoteze. S-a acceptat şi analizat şi probabilitatea exploziei gazului metan din mlaştini, şi a unui O.Z.N., şi a unui fulger globular gigant…

Savanţii americani chiar au presupus că planeta noastră s-a întâlnit cu o gaură neagră de dimensiuni mici. Există versiuni că aceasta ar fi o masă de plasmă solară sau un nor uriaş de praf cosmic. Fantastul Aleksandr Kazanţev a presupus că obiectul era o navă extraterestră, care s-a prăbuşit în taigaua Siberiei.

Este interesant faptul că fenomenul cu meteoritul din Tunguska a fost precedat de alte fenomene neobişnuite. Cu câteva zile înainte de explozie, pe cer au fost observaţi nori argintii deosebit de strălucitori, crepuscule neobişnuit de luminoase, halo în jurul soarelui. Părea că natura simte că se apropie ceva inexplicabil… Şi în prezent pleacă expediţii spre locul căderii meteoritului.

În anul 1988, acolo au fost descoperite nişte ciudate tije metalice. În legătură cu acestea, unul dintre cercetători a avansat o versiune exotică: din spaţiul cosmic venea spre Pământ o cometă imensă, lucru despre care ştia o civilizaţie extraterestră dezvoltată. Pentru a preveni o tragedie de proporţii mai mari, extratereştrii au trimis spre Pământ o navă cosmică, aceasta a lovit cometa, care s-a imprăştiat în mii de fragmente pe teritoriul Tunguskăi.

Majoritatea cercetătorilor consideră că explozia s-a produs in aer, de aceea nu a fost găsit craterul. În anul 2007, un grup de geologi de la Universitatea din Bologna au emis ipoteza că lacul Ceko, aflat la doar 8 kilometri de presupusul loc al epicentrului, ar putea fi craterul meteoritului Tunguska. Lacul are adâncimea de 50 m şi este de formă conică. O astfel de morfologie este imposibil de explicat prin procesele obişnuite de eroziune. Fizicianul Ghennadi Bîbin, care a studiat anomalia din Tunguska pe parcursul a mai mult de 30 de ani, consideră că enigmaticul corp constituia nu un meteorit din rocă, ci o cometă de gheaţă.

El a ajuns la această concluzie bazându-se pe notele din jurnalul primului cercetător al fenomenului respectiv, Leonid Kulik. La locul exploziei, Kulik a observat o substanţă asemănătoare cu gheaţa, camuflată de turbă, dar nu i-a dat acesteia nicio însemnătate, deoarece se aştepta să găsească altceva. Este evident că această gheaţă presată, cu gaze combustibile îngheţate în ea, găsită la 20 de ani după explozie, nu constituie un semn al gheţurilor veşnice, precum se consideră, ci o dovadă a faptului că teoria unei comete de gheaţă este acceptabilă, consideră cercetătorul.

Pentru cometa care s-a fragmentat într-o mulţime de bucăţele, atmosfera Pământului a devenit un fel de tigaie înfierbântată. Ajungând aici, gheaţa se topea vertiginos şi exploda, însă unele fragmente au căzut totuşi pe suprafaţa Pământului.

Savantul speră că versiunea lui va fi considerată cea adevărată. Şi cercetătorul rus Vladimir Alekseev, folosind georadarul contemporan „Loza”, a dovedit că acel corp nu a fost un meteorit, ci o cometă de gheaţă. La concluzii asemănătoare au ajuns şi specialiştii NASA, care consideră că meteoritul Tunguska era alcătuit din gheaţă. Totuşi disputele între cercetători continuă.