Cutremurele de pământ reprezintă eliberarea rapidă şi masivă a unor cantităţi de energie înmagazinate în roci sau în straturile mai profunde ale solului. S-a constatat că pe suprafaţa globului terestru există unele puncte strict determinate, în care asemenea acumulări energetice sunt foarte intense. Geofizicienii atribuie formării lor mai multe cauze: presiunile enorme provenind din deriva continentelor sau a diverselor plăci tectonice, epuizarea zăcămintelor lichide din subteran (petrol, metan), fenomenele de clivaj, etc.

Este vorba deci despre mişcări care produc o acumulare de tensiuni mecanice, tensiuni care timp produc comprimarea şi dilatarea rocilor din subsol, dincolo de limitele admisibilului. In regiunea faliilor tectonice, concentrarea acestor forţe provoacă alunecări sau încălecări ale plăcilor tectonice, generând astfel – modificări ale configuraţiei scoarţei terestre.

Uneoiri, pe măsură ce timpul trece, unele regiuni din subsol acumulează mai întâi energie sub forma deformărilor elastice iar mai apoi sub forma deformărilor plastice. Atunci când o placă tectonică suferă fenomenul de prăbuşire, ia naştere o violentă undă de şoc, ce se propagă pe o arie largă şi provoacă modificări la suprafaţa solului. Acesta este, de fapt, cutremurul, care se manifestă diferit, în funcţie de localizarea epicentrului său.

Fenomene speciale asociate producerii seismelor

Studii bazate pe chestionare efectuate după cutremurul din 4 martie 1977 şi pe relatări de la cutremurul din 10 noiembrie 1940 din ţara noastră, au relevat faptul că inaintea producerii cutremurelor majore, se produc o serie de fenomene ciudate, care au putut fi sistematizate astfel:

 a) Lumini (flăcări roşii, dungi, fâşii, scântei) sesizate înainte, în timpul şi după producerea cutremurului. Majoritatea acestora (90%) au fost observate în direcţii diferite de cea a epicentrului;

b) O stare electrică deosebită în atmosferă în Bucureşti, cu aproximativ două ore înaintea producerii seismului şi care au determinat producerea descărcărilor electrice spontane;

c) Dereglarea calculatoarelor (cel putin cele ale vremii respective) cu 5-10 minute înainte de producerea seismului;

d) Comportarea ciudată a unor animale înaintea producerii unui cutremur puternic, astfel:

• Rozătoarele şi-au pierdut frica şi au ieşit să alerge pe lângă oameni cu 5-6 ore înainte de producerea cutremurului;
• Câinii şi pisicile au manifestat stări de nelinişte cu multe ore, chiar cu câteva zile înainte de cutremur;
• Bovinele, caii şi porcinele au reacţionat în general cu puţin timp înainte de cutremur;
• Unele animale care erau in stare de hibernare (arici, şerpi, cârtiţe, furnici) au iesit din această stare, părăsindu-şi adăposturile;
• Peştii din acvarii inotau numai la suprafaţa apei;
• Albinele aveau un zbor haotic;
• Găinile şi gâştele au avut o stare de agitaţie cu puţin timp inainte de producerea seismului, refuzând să intre în adăposturi;
• Vrăbiile nu au mai zburat cu circa două ore înainte de producerea cutremurului;
• Porumbeii nu s-au lăsat închisi cu două-trei zile înainte de cutremur;

e) Variaţia tensiunii arteriale, nervozitate, stări de sufocare şi oboseală, la numeroase persoane.

Recomandările specialiştilor în ceea ce priveşte predicţia cutremurelor prin analiza comportamentului animalelor se referă în special la rozătoare (şobolani şi şoareci), şerpi, peşti de acvariu, vrăbii, păsări de colivie, ca având o mai mare sensibilitate la perceperea vibraţiilor energetice premergătoare unui seism major. Demn de amintit este că pe celebra falie de la San Andreas, California, cea mai mare falie cunoscută până în prezent, alături de aparatura seismologică, s-au instalat şi cuşti cu maimuţe, animale care s-au dovedit a fi deosebit de sensibile la manifestările ce apar inainte de producerea cutremurelor.

Plantele pot semnala un cutremur

Legătura directă pe care plantele o au cu solul prin intermediul rădăcinilor lor, le asigură o sensibilitate sporită la microseisme, ele fiind veritabili receptori ai cutremurelor. Este suficient să amintim că plantele se ofilesc de indată ce le este schimbată orientarea faţă de câmpul magnetic terestru, pentru ca extrema sensibilitate microseismică vegetală să fie pusă în evidenţă. Plantele reacţionează în mod semnificativ la schimbarea concentraţiei de ioni pozitivi din atmosferă, fenomen caracteristic apropierii unui cutremur. Ele recunosc microseismele graţie vibraţiilor lor de frecvenţă işi modifică in timp util dispunerea spaţială a rădăcinilor, astfel încât în momentul seismului să fie cât mai bine înfipte în sol.

In Japonia, ţară aflată permanent sub ameninţarea cutremurelor, s-au pus la punct sisteme de avertizare ce se bazează pe comportamentul unor animale. Toţi crescătorii de animale sunt obligaţi să raporteze anomaliile ce survin în comportamentul animalelor, în sens de agitaţie, nervozitate sporite. Acestea sunt în măsură să anunţe producerea seismului, nu şi intensitatea lui. Plantele sunt sensibile nu numai la „microseismele” din sol, ci şi la această neliniste cu rol de premoniţie a animalelor.

Este vorba de o veritabilă percepţie la distanţă a fricii animalelor, de o sensibilitate sporită faţă de undele de emoţie. Pentru ca toate aceste virtuţi ale plantelor să poată fi puse în slujba seismologiei, este suficient ca ele să fie conectate la instrumente capabile să inregistreze modificările conductibilităţii electrice ale ţesuturilor lor.

Aceste instrumente sunt mai performante atunci când aparatul de înregistrat se află in contact nu cu frunzele sau cu tulpina plantei, ci cu rădăcina ei. Dată fiind complexitatea informaţiilor dată de conectarea sistemului (plantă – aparat de inregistrare) la un computer, se deschid noi, perspective de utilizare a regnului vegetal în calitate de veritabil seismograf.