In tradiţia noastră, ca în mai  toată cultura crestină rochia de mireasă n-ar putea fi astăzi concepută altfel decît de culoare albă. Şi asta pentru că în simbolismul albului se înscrie, în primul rand, ideea de virginitate, puritate, curăţenie sufletească şi trupească.

Trebuie să ştiţi însă că nu întotdeauna miresele s-au imbrăcat în alb; culorile rochiei de nuntă au cunoscut o mare diversitate, în funcţie de simbolurile asociate culturii şi perioadei istorice respective. Am putea să pornim, în ilustrarea celor expuse, de la un superb tablou pictat, în 1434, de celebrul Jan Van Eyck şi intitulat „Giovanni Arnolfini si mireasa lui”. În această capodoperă a Renaşterii, mireasa poartă o rochie verde, ca un simbol al fertilităţii sale.

Chiar şi poziţia corpului său imită, într-o oarecare măsură, sarcina, în dorinţa de a-şi „declara” intenţia de a avea cat mai mulţi copii. In epoca respectivă, verdele era o culoare în mare vogă, mai ales pentru mirese, fiind unul dintre cele mai puternice simboluri ale fertilităţii, vietii in esenţa ei (în miturile celtice, „Omul verde” era zeul fertilitatii).

Deşi, mai tîrziu, verdele a fost „renegat” de creştinii radicali, din cauza faptului că era considerat o „culoare păgană”, în epoca modernă a fost reabilitat, fiind primordial în cromoterapie. Astăzi, se consideră că verdele reprezintă cea mai odihnitoare culoare pentru ochiul uman şi este folosit pe scară largă în terapia alternativă, ca element esenţial al vindecării. Nici în China albul nu se foloseşte pentru rochiile de mireasă, fiind asociat doliului si ideii de nenoroc. Se spune că, în rarele cazuri în care miresele aleg să se îmbrace în alb, părinţii se opun din răsputeri căsătoriei, mergand pană acolo încat să-şi renege fiicele!

Nu acelaşi lucru se întamplă în India, de exemplu, unde rochiile de mireasă pot fi albe, dar trebuie să aibă neapărat şi o „pată” de altă culoare.

Tradiţia din această ţară cere ca o femeie căsătorită să nu poarte niciodată o rochie albă simplă, fără nici o altă culoare, în caz contrar „invitand” în casa ei nefericirea şi chiar văduvia.