Oraşul lnterzis este considerat drept cel mai mare ansamblu de palate din lume. Acesta a constituit reşedinta impăratilor chinezi din secolul al XV-lea, până la inceputui secolului al XX-lea.

Ansamblul dispune de foarte multe camere. S-a calculat că dacă o persoană ar schimba în fiecare noapte camera în Oraşul Interzis, aceasta ar avea nevoie de 27 de ani ca să doarmă în toate. Impăraţii aveau nevoie de multitudinea de camere pentru a se proteja de asasini. Absolut nimeni nu ştia în care cameră va dormi Impăratul, cu excepţia eunucilor de încredere.

Ansamblul este înconjurat de un zid cu lungimea de 3400 de metri şi un şanţ cu apă, numit „Apa de Aur”. În procesul de construcţie al acestui maiestuos ansamblu arhitectural, au fost implicaţi peste un milion de muncitori şi 100 000 de alţi specialişti, cum ar fi pictori, sculptori etc.

Oraşul Interzis a fost construit la ordinul impăratuiui Zhu Di. Concomitent, împăratul începuse edificarea ansamblului de temple daoiste şi a mănăstirlor, de pe muntele Wudang Shan. În perioada Ching, în Oraşul Interzis veneau mulţi Impăraţi pentru recepţii oficiale, petrecând majoritatea timpului în afara orasului, în Palatul de Vară.

Ansamblul Oraşului Interzis este divizat în Palatul interior şi Palatul exterior. Sălile Palatului extern, unde împăratul îsi exercita atribuţiile sale publice, se numesc: Sala Armoniei Supreme, Sala Armoniei Perfecte şi Sala Armoniei Asigurate. În palatul Intern se găseau camerele unde locuiau si se închinau zeilor impăratul, împărătesele, prinţii şi prinţesele. Principalele palate ale acestei părţi a Oraşului Interzis sunt: Palatul Purităţii Celeste, Palatul Solidarităţii şi Palatul Serenităţii terestre.

În jurul Curţii interioare se află Palatul Liniştii şi Longevităţii, al Bunăvoinţei şi Tranchilităţii, al Nemuririi şi Păcii: Oraşul Interzis avea anumite caracteristici unice pentru timpul său. De exemplu, în tot complexul nu există nici un coş de fum. Chiar de la început, aici a fost amenajat un sistem de încălzire efectuat sub podeaua locuinţelor. Sursele de căldură se găseau în afara locuinţelor, iar căldura venea prin ţevi subterane.

Locuitorii Oraşului Interzis mai utilizau pentru încălzire şi mangaluri speciale cu cărbune de lemn, care la ardere nu degajau nici fum, nici miros. Aceste sobe pentru mangaluri erau dotate cu capace speciale, care excludeau căderea accidentală a cărbunilor încinşi. Astfel, nu era necesară folosirea coşurilor de fum. După căderea dinastiei Qing, în anii 1911-1912, şi expulzarea din palat, în anul 1924, a ultimului împărat, Pu Yi, de către generalul Feng Yuxiang; o vastă colecţie de obiecte de artă a trecut în posesia republicii.

ln acelaşi timp, mai mulţi membri ai personalului muzeului au rămas, în timpul războiului, la Beijing, astfel, prezenţa lor precum şi respectul autorităţilor japoneze pentru fostul împărat au contribuit la păstrarea restului colecţiei obiectelor de artă. Ulterior, colecţia muzeului din Oraşul Interzis s-a îmbogăţit cu noi exponate, transferate din alte muzee din ţară, dar şi din alte surse.