Castelul Sant Angelo este un monument arhitectural, aflat la Roma. Iniţial, el a fost conceput pentru a fi cavou, apoi el a fost, pe rând, castel, reşedinţă pentru papi, depozit pentru obiectele de valoare şi, in acelaşi timp, închisoare. Actualmente, Castelul Sant Angelo este transformat în muzeu.

Sant Angelo: Cavou

Impăratul Adrian (Publius Aelius Hadrianus) a intenţionat să construiască un mausoleu pentru sine şi membrii familiei sale, dar n-a reuşit să finalizeze monumentul. După moartea lui, construcţia a fost terminată de succesorul său, Antoninus Pius. Mausoleul era similar cu un tumulus etrusc: pe o bază pătrată, a fost construit un cilindru, având în vârful său un rambleu, pe care se afla un grup de sculpturi – impăratul, în chipul zeului Helios, conducând o cvadrigă (car roman pe două roţi, la care erau înhămaţi 4 cai).

În interiorul mausoleului au fost plasate urnele funerare ale împăraţilor. Ulterior, această structură gigantică a fost inclusa în componenţa zidurilor care încercuiesc oraşul, construite de împăratul Aurelian, şi era utilizată în scopuri militare şi strategice.

Sant Angelo: Castel

Potrivit unei legende, în anul 590, în timpul epidemiei de ciumă, Papa Grigore cel Mare l-a văzut, în partea de sus a cetăţii, pe arhanghelul Mihail, punându-şi sabia în teacă, semn divin care indica sfârşitul dezastrului. De atunci, monumentul a primit denumirea sub care este cunoscut si astăzi: Castelul Sant’Angelo.

Sant Angelo: Resedinta pentru Papi

În Evul Mediu, castelul era legat de Vatican prin passetto (un mic coridor subteran fortificat, cu lungimea de 800 de metri, care unea Vaticanul de Castelul Sant’Angelo, în regiunea Borgo). Papii de la Roma au transformat monumentul într-o adevărată cetate: Clement al VII-lea s-a refugiat in castel în timpul invaziei trupelor lui Carol al V-lea, în Roma.

Epoca de inchisoare

În celulele strâmte ale cetăţii, erau întemniţaţi cardinali complotişti, savanţi renumiţi, care puneau la doială corectitudinea viziunii asupra lumii: Galileo Galilei şi Giordano Bruno, Platina şi Pomponio Leto, chiar şi bijutierul papei, Benvenuto Cellini, fiind învinuit de furtul pietrelor preţioase din tiara papală. Acesta din urmă, a reuşit să evadeze din celula sa de la primul etaj, dar a fost prins şi întemniţat din nou, în subsolul castelului.

Trezorerie si Muzeu

Desigur, edificiul, care există de aproape două mii de ani, a fost reconstruit de mai multe ori, numeroasele lui încăperi fiind ridicate în perioade diferite. Astfel, galeriile spiralate care duceau spre sala unde se găseau urnele funerare datează din timpul lui Adrian. Statuia din marmură, care a stat pe vârful castelului până în secolul al XVIII-lea, mutată mai apoi într-o curte interioară, datează din secolul al XVI-lea. Din această curte, porneşte o anfiladă de săli medievale, reconstruite în secolul al XVII-lea.

În Sala de Justiţie, în timpul secolului al XVI-lea, aveau loc şedinţe de judecată. În castel, se regăsesc apartamentele papale, terasa lui Alexandru VI-lea, sala lui Clement al VII-lea, sala lui Clement al VIII-lea şi loggia lui Paul al IV-lea. Ultima este adiacentă cu încăperile unde se afla închisoarea. Tot aici se găseşte şi o bibliotecă, dar şi Sala Tezaurului şi Arhiva secretă. În prezent, în incinta castelului este deschis Muzeul Naţional Militar şi Muzeul de Artă.

Acest maiestuos castel, datând din timpuri străvechi, a reprezentat, de-a lungul vremii, o sursă de inspiraţie pentru artişti. In secolul VII, marele artist Piranesi, impresionat fiind de măreţul castel, a creat o serie de acvaforte fantastice (gravuri pe suport metalic), cu numele „Inchisorile imaginaţiei„, iar compozitorul Giacomo Puccini a compus legendara opera „Tosca„. Acţiunea operei se desfăşoară în închisoare şi pe terasa superioară, de unde, cuprinsă de disperare, se arunca frumoasa eroină.

Astăzi, castelul este Muzeul Naţional Militar şi Muzeul de Artă al Italiei. Aici s-au păstrat fresce minunate din timpurile străvechi. În galeria armelor, pot fi văzute uniforme militare din diferite secole, iar in Curtea Gloriei se află statuia deteriorată a unui înger de piatră, cu aripi de fier.