Pierderile temporare de memorie – efecte ale rapirilor „extraterestre”?

La prima vedere, sau auz, a ideii de a fi rapit de extraterestri te poate bufni rasul daca esti un un „non-believer” a teoriilor. Sau ai putea pur si simplu sa crezi ca-s exagerari a unor oameni cu probleme mentale, sau in cel mai bun caz sa invoci alta problema medicala si anume: somnambulismul. Totusi daca am atins de ceva ori pe Enigmatica subiectul OZN-uri, sa poposim putin si in aceasta zona.

Amneziile temporare sunt, de multe ori, asociate cu anumite perioade de timp (de la câteva minute până la ore, luni si chiar ani) care au dispărut, în mod inexplicabil, din memoria conştientă a unei persoane.. Pe parcursul ultimelor trei decenii, din ce in ce mai multi oameni oferă relatări incredibile despre călătorii stranii, când, pur şi simplu, nu-şi pot explica ce s-a întâmplat cu ei pe perioade – spun ei relativ scurte; aici intervine marea problemă, pentru că ceea ce numesc ei „perioade scurte” (să spunem de ordinul minutelor) se dovedesc a fi, în cele mai multe cazuri, ore şi (mai rar) chiar zile întregi.

Prima explicaţie plauzibilă ar fi somnul, venit pe neaşteptate, ceea ce ar justifica (măcar parţial) pierderile de memorie. Insă toti subiecţii acestor ciudate întâmplări neagă vehement o astfel de ipoteză, sau posibilitatea de a fi confundat perioadele de timp.

Majoritatea relatează că s-au „trezit” într-un moment al călătoriei într-un loc ciudat, nepotrivit cu ceea ce se întâmplase până atunci: ori „deviaţi” de la traseul obişnuit ori chiar înapoi de unde plecaseră Nici unul dintre subiecti nu-şi aminteşte cum a ajuns acolo sau ce evenimente au avut loc în timpul scurs până atunci. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu „timpul pierdut”?

Oamenii de ştiinţă cel puţin o bună parte a acestora – susţin că „tehnic” e imposibil să „pierzi”, să „sari” pur şi simplu minute sau ore din viata ta. Poate fi vorba de stări de confuzie, de leşin, de ameţeală etc. spun ei. Şi totuşi, ufologii pun totul pe seama… răpirilor de către extraterestri, atât de controversate în epoca noastră.

Însă, presupusele victime ale acestor răpiri au memoria complet „ştearsă”, ele amintindu-şi amănuntele esentiale numai în timpul sedinţelor de regresie temporală sub hipnoză. Şi aici se ridică semne de întrebare: este, oare, hipnoza o metodă reală de a „reînvia” memoria reprimată?

Putem avea încredere oarbă în persoana care conduce şedinţa (de obicei, un psiholog)? Poate fi influenţată regresia de către aceasta, chiar si într-un mod subtil? Până acum, din păcate, stiința nu a găsit încă răspunsurile.