La începutul secolului trecut, Charles Hatfield şi-a câştigat reputaţia de „stăpân al naturii” umplând lacurile secate, salvând recoltele, punând capăt secetei din Guatemala, dar cea mai cunoscută demonstraţie a sa a avut loc la San Diego, California. În decembrie 1915, Hatfield a propus oficialităţilor oraşului San Diego să umple rezervorul barajului de la Morena, care alimenta oraşul cu apă, în schimbul a 10.000 de dolari.

Amuzat de propunere, primarul a acceptat: capacitatea lacului de acumulare era de 68 miliarde m3, iar până în acel moment doar o treime fusese umplut.

Dacă Hatfield gr fi reuşit, oraşul ar fi câștigat 45 milioane de litri de apă la un preţ derizoriu. În caz contrar, nu ar fi pierdut nimic.

Hatfield a venit la barajul de la Morena, aflat la 100 km distanţă de San Diego, pe 1 ianuarie 1916. Şi-a construit mai întâi un turn înalt de şase metri, în vârful căruia și-a instalat cutia sa „magică”, care conţiunea un amestec special de substanţe. Printr-un procedeu păstrat secret, Hatfield a început apoi să invoce ploaia.

Pe 5 ianuarie, ploaia a început şi a durat 17 zile neîntrerupt. Pentru locuitorii din San Diego părea că venise potopul: străzile au fost inundate, autostrăzile – închise, legăturile feroviare – suspendate, telefonul şi telegraful – întrerupte.

Pe 26 ianuarie, după câteva zile de pauză, în care s-au făcut reparaţii, ploaia a reînceput. Lacul a fost umplut, iar nivelul apei s-a stabilit la 12 cm sub nivelul limită. În regiunea vecină, barajul Lower Otav nu a rezistat, cedând presiunii apei.

Propunerea lui Hatfield de a umple rezervorul cu apă de ploaie a permis oficialităţilor oraşului San Diego să câştige foarte mulţi bani, dar ploile torenţiale au declanşat și inundaţii devastatoare.

Când Hatfield și-a cerut răsplata, primarul a răspuns că puterea sa de invocare a ploii nu putea fi verificată, iar salvarea de la secetă a fost pur şi simplu un proces natural. Nu fusese semnat niciun contract. Deși a pierdut procesul cu oraşul San Diego, Charles Hatfield a rămas în memoria locuitorilor mult timp, sub numele de „marele stăpân al norilor”.