Misteriosul Triunghi al Bermudelor se află în Oceanul Atlantic, la est de Florida. În această zonă se petrec evenimente ciudate — dispar nave maritime şi aeriene, ies din funcţiune aparatele de navigaţie, aparatele de radio, ceasurile. Se afirmă că un „triunghi” analogic există şi în Oceanul Pacific, acesta fiind numit Triunghiul Diavolului.
In ultima sută de ani, în Triunghiul Bermudelor au disparut circa 100 de nave maritime mari. În afară de aceste dispariţii enigmatice, au existat şi comunicări privind apariţiile unor nave-fantomă, părăsite de echipajele lor din motive necunoscute. S-au făcut referiri şi la nişte fenomene cu totul neobişnuite, cum ar fi deplasarea prin spaţiu şi scurgerea anormală a timpului. Unii cercetători ai acestor fenomene sunt nedumeriţi, iar alţii considera că astfel de fenomene au loc în afara zonei Triunghiului Bermudelor.
Cel mai cunoscut şi răsunător caz petrecut în această zonă este dispariţia misterioasă a cinci bombardiere americane de tip Avenger. Nu s-au găsit niciun fel de urme ale acestora. Avioanele au decolat pe 5 decembrie 1945, de la baza Forţelor Militare Maritime ale S.U.A., din statul Florida. Escadronul era format din piloţi foarte experimentaţi. Şi nu se ştie din ce motiv avioanele au disparut, când efectuau un zbor obişnuit, sub un cer senin, deasupra mării calme.
In discuţiile prin radio cu baza militara, piloţii au raportat că aparatura de navigaţie refuză să funcţioneze şi le este imposibil să determine coordonatele locului în care se afla: „… Nu putem determina direcţia, iar oceanul arată altfel decat de obicei…”, „…ne lăsăm in jos, în apele albe”. Se auzea că membrii echipajului se enervau: „Dacă am fi zburat înapoi, am fi ajuns acasa!”. Peste un timp, legătura s-a întrerupt definitiv.
În căutarea avioanelor Avenger, au fost trimise imediat alte avioane, dar acestea nu au găsit nimic, pe drum pierzându-se şi unul dintre acestea. Cum puteau să dispara avioanele care erau pilotate de nişte profesionişti experimentaţi? Conform uneia dintre versiuni, cu aceste avioane şi cu piloţii lor s-a petrecut un fenomen paranormal.
Altă versiune explică dispariţia avioanelor şi corăbiilor printr-o posibilă emisie de gaze — de exemplu, în rezultatul descompunerii hidrocarburilor de pe fundul mării. Conform unei ipoteze, datorită emanaţiei de metan în apa oceanului, densitatea acesteia scade atât de mult, încât navele maritime nu mai pot pluti şi se scufundă instantaneu.
Unii savanţi presupun că, ridicându-se în atmosferă, metanul poate provoca de asemenea accidentarea avioanelor, poate denatura datele senzorului, opri ceasurile şi chiar motoarele. Alţii, mai sceptici, obiectează că metanul se află şi în alte zone ale Oceanului Planetar, insă acolo nu se întâmplă nimic asemănător.
În mass-media, apar noi şi noi comunicări despre cazuri ciudate, petrecute în zona respectivă. De exemplu, este relatată o istorie neobişnuită despre un submarin american. Submarinul se afla la adâncimea de 70 de metri, când marinarii au auzit un sunet inexplicabil şi au simţit o vibraţie, care, curând, a încetat. Echipajul a făcut tot posibilul să se ridice cât mai repede la suprafaţă. Uimirea lor nu avea margini, când au văzut pe ecranul sistemului de navigaţie că submarinul se află în Oceanul Indian! Oficialitătile Forţelor Maritime Militare din S.U.A. s-au abţinut să comenteze acest caz. În presă se scrie şi despre faptul că sateliţii meteorologici încetează să trimită semnale atunci când zboară deasupra „triunghiului”.
Unii savanţi americani afirmă că aici este vorba de o putere despre care noi nu ştim absolut nimic şi această putere necunoscută depăşeşte cu mult posibilităţile tehnice si ştiinţifice actuale. Una din cauzele presupuse ar putea fi valurile „rătăcitoare”, înalte de 30 de metri. Ştiinţa a depistat existenţa unor fluctuaţii de infrasunete, emise de mare în timpul furtunilor puternice. În afară de aceasta, se ştie că un infrasunet puternic influenţează negativ organismul şi omul poate avea un acces de panică.
Există confirmări prin experienţe că fluctuaţiile mării determină dereglările psihice? Iată ce răspuns ne oferă academicianul V.V. Şuleikin: „Nu şi nu pot fi. M-am ocupat mulţi ani cu cercetarea infrasunetului emis de valurile mării. Odată cu creşterea vitezei vântului şi a amplitudinii valurilor, creşte intensitatea „vocii mării”. Imprăştiindu-se cu o viteză de circa 330 metri pe secundă, unda infrasunetului depăşeşte cu mult mişcarea furtunii care i-a dat naştere, însă chiar şi cea mai puternică furtună generează un infrasunet cu mult mai mic, decât acea intensitate care este periculoasă pentru viaţă”.
Amatorii de ipoteze exotice avansează versiuni elucubrante despre răpirea navelor de către oaspeţii din spaţiul cosmic sau de către locuitorii Atlantidei; sau şi mai rău — despre dispariţia obiectelor prin găurile timpului sau despre existenţa unor defecte ale spaţiului. Unii sceptici, şi sunt mulţi dintre aceştia, consideră că zvonurile despre cazurile misterioase din această zonă sunt exagerate. Oricum ar fi, enigmaticul Triunghi al Bermudelor incă nu şi-a dezvăluit secretele şi nu se ştie când o va face.