Originar din Versoix, cantonul Genevei (Elveția), tatăl viitorului compozitor, Pierre Joseph Ravel, şi-a obţinut diploma de inginer mecanic şi a decis să se stabilească în Franţa. Studiile l-au deturnat de la muzică, nu fără regrete. Pionier al industriei de automobile își datorează reputația construirii unui generator cu aburi pentru locomotivă şi punerii la punct a unui motor în doi timpi.

Un tată inginer genial

Pentru locuitorii din Neuilly, Pierre Joseph Ravel era omul care a făcut să meargă pentru prima oară o maşină cu petrol. El s-a alăturat lui Gustave Eiffel pentru a participa la construcţia căilor ferate din Spania. În Noua Castilie, se îndrăgostește de Marie Delouart, cu care se căsătorește la 3 aprilie 1873, la Madrid.

Doi ani mai târziu, vede lumina zilei Joseph-Maurice Ravel, la 7 martie 1875. Cuplul Ravel se stabileşte apoi la Paris, pe strada Martirilor. Aici vine pe lume fratele compozitorului, Edouard. În familia Ravel se cânta mult. Frustrat că nu şi-a desăvârșit o carieră muzicală, Pierre-Joseph se arată foarte atent față de educaţia muzicală a fiului cel mare. Micul Maurice era sensibil la orice fel de muzică. La vârsta de şapte ani, a primit prima lecţie de pian de la compozitorul Henry Ghys, care îl găsește inteligent.

Absorbit de pasiunea pentru muzică, viitorul compozitor se înscrie la Conservator, unde seduce juriul cu un extras dintr-un concert de Chopin. Își încearcă apoi puterile în compoziţie cu „Serenade grotesque” şi „Ballade de la reine morte d’aimer”. Anturajul, Iichiorul sorbit pe terasa unei cafenele în vogă, „La Nouvelle Athene”, îl dau însă înapoi.

„Eşti un criminal, ar trebui să fii primul în clasă şi eşti ultimul”, se revoltă unul dintre profesorii săi. Atras în continuare de compoziție, Maurice Ravel creează „Menuet antique” şi „Habanera”.

Încântat, profesorul său, faimosul muzician, Gabriel Faure, își introduce elevul în „bastionul intimității artistice”, pe care îl constituie „miercurile Doamnei de Saint-Marceaux”.

Aici Maurice o cunoaşte pe Colette, viitoarea sa libretistă. Pe atunci, muzicianul era timid, păstra un aer distant şi era un mare amator al bluzelor cu jabou. Prinţesa de Polignac îi comandă compoziţia „Pavane pour une infante défunte”. 

Ghinionist la premii

Pentru locuitorii din Neuilly, Pierre Joseph Ravel era omul care a făcut să meargă pentru prima oară o maşină cu petrol. El s-a alăturat lui Gustave Eiffel pentru a participa la construcţia căilor ferate din Spania. În Noua Castilie, se îndrăgostește de Marie Delouart, cu care se căsătorește la 3 aprilie 1873, la Madrid.

Doi ani mai târziu, vede lumina zilei Joseph-Maurice Ravel, la 7 martie 1875. Cuplul Ravel se stabileşte apoi la Paris, pe strada Martirilor. Aici vine pe lume fratele compozitorului, Edouard. În familia Ravel se cânta mult. Frustrat că nu şi-a desăvârșit o carieră muzicală, Pierre-Joseph se arată foarte atent față de educaţia muzicală a fiului cel mare. Micul Maurice era sensibil la orice fel de muzică. La vârsta de şapte ani, a primit prima lecţie de pian de la compozitorul Henry Ghys, care îl găsește inteligent.

Absorbit de pasiunea pentru muzică, viitorul compozitor se înscrie la Conservator, unde seduce juriul cu un extras dintr-un concert de Chopin. Își încearcă apoi puterile în compoziţie cu „Serenade grotesque” şi „Ballade de la reine morte d’aimer”. Anturajul, Iichiorul sorbit pe terasa unei cafenele în vogă, „La Nouvelle Athene”, îl dau însă înapoi.

„Eşti un criminal, ar trebui să fii primul în clasă şi eşti ultimul”, se revoltă unul dintre profesorii săi. Atras în continuare de compoziție, Maurice Ravel creează „Menuet antique” şi „Habanera”.

Încântat, profesorul său, faimosul muzician, Gabriel Faure, își introduce elevul în „bastionul intimității artistice”, pe care îl constituie „miercurile Doamnei de Saint-Marceaux”.

Aici Maurice o cunoaşte pe Colette, viitoarea sa libretistă. Pe atunci, muzicianul era timid, păstra un aer distant şi era un mare amator al bluzelor cu jabou. Prinţesa de Polignac îi comandă compoziţia „Pavane pour une infante défunte”. 

Deşi foarte talentat, Ravel nu reușește să cucerească premiul Romei, deşi concurează de trei ori! Apărat de presă şi de Romain Rolland, muzicianul se resemnează şi compune „Quatuor en fa” şi „Scheherazade”. Împreună cu Camille Saint-Saens, el fondează Societatea Naţională Independentă, care promovează libertatea unei muzici în mişcare, ca protest faţă de atitudinea Societăţii Naţionale de Muzică care refuză un poem simfonic compus de Maurice Delage.

În 1912, prezintă baletul „Daphnis et Chloe, pe care un „oarecare” Serge de Diaghilev l-a comandat cu trei ani înainte. Nijinski şi Karsavina dețin rolurile principale. Primirea publicului e triumfală. Dar în 1914 vine războiul şi Ravel vrea să plece pe front ca observator în aviaţie. Nu reuşeşte, fiind înrolat ca sofer militar. Întors acasă deprimat, în 1917, sosește la Paris pentru a-i închide ochii mamei sale.

Compune „Le Tombeau de Couperin”, lucrare pe care o dedică prietenilor căzuți pe câmpul de bătaie. Scrie apoi o operă pe libretul Colettei („L’Enfant et les sortileges”). Moartea lui Debussy îl propulsează, însă refuză Legiunea de Onoare, declanșând o nouă furtună pariziană. Dar compozitorului nu-i pasă. În faţa sa se deschide o carieră internaţională.

În 1928 se îmbarcă pentru SUA. La New York, într-o seară de martie, Gershwin îl aşteaptă pe Ravel la sfârșitul unui concert pentru a-i cere să-I înveţe compoziţia. „Rişti să-ţi pierzi spontaneitatea şi să faci un Ravel prost„, îl avertizează maestrul.

Victima unui accident 

Comandat de dansatoarea Ida Rubinstein, genialul „Bolero” – iniţial intitulat „Le Fandango” – este prezentat pentru prima oară la 22 noiembrie 1928 la Opera din Paris, în coregrafia Borislavei Nijinska. Edouard, fratele compozitorului, a asistat la premieră. La căderea cortinei, o spectatoare a început să strige. Nimeni nu bănuia atunci că această lucrare muzicală va intra în legendă.

În noaptea de 8-9 octombrie, compozitorul este victima unui banal accident de maşină. Este proiectat în geamul unei maşini, fiind rănit în mai multe locuri la cap. Lovit de tulburări ale creierului, Ravel începe să-şi piardă încrederea în forţele sale. În 1937, după mai multe ezitări, acceptă să se supună unei intervenţii chirurgicale. La o zi de Ia operaţie intră în comă. La 28 decembrie, inima sa, comoară de cântec, încetează să-i mai bată.