Wolf Messing a fost un hipnotizor, telepat şi specialist în citirea gândurilor, născut în Polonia. Despre el circulau diferite legende. Una dintre acestea spune că, atunci când Stalin i-a pus condiţia să treacă neobservat printre toate posturile de pază din Kremlin, Messing a reuşit să facă acest lucru. Mai târziu, gardienii afirmau că nu au văzut pe nimeni.

Inainte de război, Wolf Messing a fost invitat să dea o reprezentaţie într-un loc deosebit. Acesta era clubul NKVD-ului din Moscova. După ce şi-a demonstrat calităţile sale deosebite, el a trebuit să răspundă la întrebările spectatorilor şi, în una dintre scrisorelele primite, citi: „Spuneţi ce credeţi despre pactul sovieto-german”. Pe atunci, oamenii erau deosebit de atenţi, străduindu-se să nu spună nimic în plus. Însă Messing a citit întrebarea cu voce tare. Sala a încremenit. Foarte degajat, el a răspuns: „Eu văd tancuri cu steluţe roşii pe străzile Berlinului!”. Sala a încremenit din nou. Era deosebit de periculos să pronunţi asemenea cuvinte. În club se aflau anchetatori şi organizatori ai execuţiilor în masă.

Totuşi pentru Messing s-a incheiat totul relativ bine. Atât că au dispărut afişele publicitare cu numele lui şi despre el au început să se răspândească diverse zvonuri. Se zicea că ordinul de a nu-l atinge pe Messing îl dăduse însuşi Stalin.

Curând, a început războiul, pactul fiind încălcat. Messing a fost iertat, el continua să iasă în faţa publicului şi să-şi demonstreze măiestria numită „telepatie de estradă”. Stalin se interesa de talentatul prezicător. Acest lucru i-a determinat soarta lui Messing. Se consideră că el l-a ajutat pe Stalin să rezolve unele treburi încurcate.

Odată, în Moscova, dispăruse un înalt demnitar, împreună cu actele secrete aflate în geanta lui. Conducătorul a ordonat ca acestea să fie găsite în timp de trei zile. Timpul trecea. La un moment dat, şi-au amintit de Messing. El a fost adus de urgenţă în biroul funcţionarului dispărut. A trecut lent prin încăpere şi dintr-odată a arătat locul unde se puteau găsi documentele dispărute. Cei prezenţi au rămas uimiţi, atunci când geanta cu hârtiile preţioase a fost găsită chiar în acel loc. Stalin l-a gratulat din plin pe Messing pentru colaborare. El i-a dăruit un apartament în Moscova şi după aceea se interesa mereu despre starea sănătăţii lui.

În timpul războiului, o mulţime de oameni îi scriau lui Messing, intrebându-l de una sau de alta, însă el nu răspundea nimănui. „Nu pot să fericesc o familie şi să las fără speranţe alte zece familii”, spunea Messing.

În acei ani, el a donat banii primiţi pe reprezentaţii caselor de copii şi chiar pentru con-struirea a două bombardiere. Biruinţa asupra Germaniei a întâmpinat-o cu bucurie, el însuşi trecând prin momente tragice: oameni dragi lui au murit în lagărele fasciste. Cum putea să citească gândurile acest om, care la prima vedere părea obişnuit? Lui Messing i s-a pus această întrebare de nenumărate ori. Iată ce a răspuns el într-un interviu: „Nu este vorba despre citirea gândurilor, ci, dacă se poate spune aşa, despre citirea muşchilor… Atunci când omul se gândeşte insistent la ceva, celulele creierului transmit impulsuri tuturor muşchilor din organism. Mişcarea acestora, pe care nu o poate observa un ochi neantrenat, eu o pot observa. …Eu efectuez adesea exerciţii de gândire, fără să contactez direct cu inductorul… În acest caz, drept indicator îmi pot servi: frecvenţa respiraţiei inductorului, a paşilor lui, a pulsului, timbrul vocii…”.

Messing şi-a antrenat mereu capacităţile. El ştia să desluşească o voce care-l interesa, într-un cor cu multe voci. Treptat, s-a învăţat să nu simtă durerea. În prima parte a reprezentaţiei, gâtul şi pieptul lui erau străpunse cu ace, iar în a doua parte, el deja căuta bijuteriile ascunse. Spectatorii îl aplaudau cu entuziasm.

Întotdeauna, însă, „vrăjitorurul se afla sub câiul invizibil al serviciilor speciale. Nu în zadar, după moartea sa, toate documentele şi notiţele lui au dispărut împreună cu talismanul său, un inel cu diamant, pe care îl punea pe deget în timpul reprezentaţiilor. Messing le spusese prietenilor săi despre nişte sarcini pe care le primise de la nişte „persoane importante”. Dar mai mult nu se ştie despre colaborarea sa cu autorităţile. Dacă s-au păstrat documente care ar putea elucida această faţetă a activităţii lui, ele sunt „inmormântate” în arhivele inaccesibile.

Celebrul prezicător cunoştea şi data morţii sale. El a murit în seara de 8 noiembrie 1974. Când savanţii au efectuat autopsia craniului său, au rămas dezamăgiţi. Acesta nu se deosebea prin nimic de craniul unui om obişnuit… Unii cred că majoritatea istoriilor senzaţionale despre acest telepat au fost inventate de el însuşi sau de jurnalişti. Şi totuşi multe dintre prezicerile lui s-au împlinit. În prezent, cercetătorii talentului lui Messing au o mulţime de întrebări fără răspuns. Cine şi ce a fost el — prezicător sau mistificator?