Civilizaţia sumeriană este cea mai veche şi cea mai misterioasă dintre toate. Acest popor a apărut la mijlocul mileniului al III-lea î.Hr., la sudul Mesopotamiei, care în acele timpuri era de mult locuită. Până in prezent, savanţii nu au putut determina de unde au apărut sumerienii, ce fel de popor erau şi din ce familie face parte limba lor.

Urmele sumerienilor au fost descoperite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, de către membrii unei expediţii în Mesopotamia. Acolo, arheologii au descoperit o plăcuţă cu un text scris în trei limbi, cu trei tipuri diferite de scriere.

Primul tip a fost descifrat abia după treizeci de ani şi s-a dovedit că acesta era un vechi scris persan. Al doilea tip a fost descifrat definitiv abia în anul 1855, inscripţia fiind făcută în scrierea elamită sau amorreană, cum este numită în Biblie. Al treilea tip de text a devenit piatră de obstacol pentru savanţi; abia în 1871, lingvistul Archibald Size a publicat primul text sumerian. Un timp îndelungat, cercetătorii filologi nu au vrut să recunoască existenţa acestei limbi şi culturi; se opina că în texte este folosită limba artificială, sacră a preoţilor. Faptele erau de netăgăduit, şi la sfârşitul secolului al XIX-lea a început să se discute la modul serios despre civilizaţia sumeriană.

De unde au venit sumerienii încă nu se stie, însă, la momentul apariţiei lor, pe pământurile Mesopotamiei trăiau şi alte triburi. Sumerienii au învăţat să asaneze mlaştinile acelor locuri şi au creat un imens sistem de irigaţii. Ei cunoşteau vânătoarea şi pescuitul, creşterea animalelor şi agricultura; au insuşit olăritul şi, mai târziu, arderea cărămizilor. La începutul mileniului al III-lea i.Hr., sumerienii au descoperit cuprul, apoi — bronzul şi staniul şi, în sfârşit, fierul. Aceste descoperiri au stat la baza dezvoltării lor economice şi, drept rezultat, a apărut necesitatea alcătuirii actelor scrise. Astfel, la sumerieni apar alfabetul şi numerele.

La început, ei foloseau scrisul pictografic primitiv, cu 1500 de semne, din care s-a dezvoltat ulterior scrierea sumeriană clasică. În calcule, sumerienii foloseau sistemul de numărare în baza şaizeci, notând cifrele cu doar două semne: „pana”, care semnifica nivelele numărului 60, şi „croşeta”, care înmulţea cu 10. Sistemul aceasta permitea sumerienilor să calculeze fracţiile şi să multiplice numerele până la milioane, să extragă rădăcina pătrată şi să ridice la putere. Astfel, cercul are 360 de grade, o zi şi o noapte numără 24 de ore, iar anul — 12 luni. Puţini dintre contemporani cunosc faptul că noi folosim şi azi descoperirile matematice ale sumerienilor. Altă inovatie a sumerienilor este zodiacul, dar nu în sens astrologic, ci astronomic, adică inclinaţia axei Pământului, a cărei mişcare împarte ciclul complet al precesiei de 25 920 de ani în 12 perioade cu câte 2160 de ani.

Pământul face înconjurul Soarelui în 12 luni, formând un cerc de 360 de grade, timp în care tabloul cerului înstelat se schimbă. Conceptul despre zodiac a apărut atunci când circumferinţa a fost împărţită în 12 segmente a câte 30 de grade. Stelele fiecărui grup au fost numite constelaţii, fiecare dintre acestea primind câte o denumire; pe acestea şi conturul semnelor zodiacale le folosim şi în prezent. Sumerienii acor-dau o atenţie deosebită numărului 12 960 000, care echivalează cu 500 mari cicluri precesionale. Când e vorba de ani, numerele 25 920 şi 2160 mai puţin pot fi aplicate altundeva decât în astronomie, iar de aici rezultă că sistemul a fost alcătuit special în scopuri astronomice. Înseamnă că această civilizaţie, care a existat doar 2000 de ani, a putut estima ciclul mişcării corpurilor cereşti, adică acela de 25 920 de ani.

Civilizaţia sumeriană s-a plasat la mijlocul acestui ciclu, şi nu la începutul lui, cum s-ar fi putut crede. Savanţii nu înţeleg de unde aveau sumerienii cunoştinţe atât de avansate. Noi am preluat de la ei toate conceptele astronomiei sferice contemporane. Termenii ca zenitul şi orizontul, polii şi ecliptica, echinocţiul şi axele sferei cereşti — toţi au fost inventaţi de către sumerieni. Ei au creat şi primul calendar din lume, care începe din anul 3760 î.Hr. În acest calendar anul era împărţit în 12 luni şi 354 de zile, sumerienii adăugând 11 zile suplimentare, pentru ca datele importante să coincidă întotdeauna. Noi le suntem datori sumerienilor nu numai pentru faptul că au creat ştiinţa astronomiei. Este uimitor, dar ei au fost primii inventatori ai multor lucruri folosite de noi în prezent: şcolile, parlamentul; sumerienii au inventat roata, la ei au apărut pentru prima dată banii şi au fost introduse impozitele; tot ei au alcătuit primele coduri de legi şi lor li se datorează dezvoltarea medicinei. În biblioteca din Ninive au fost găsite mii de plăcuţe cu texte sumeriene, dedicate medicinei.

S-a dovedit că în Sumerul antic medicii puteau înlătura cataracta, foloseau alcoolul pentru dezinfecţie şi respectau igiena. Sumerienii şi-au însuşit, de asemenea, metodele de imbogăţire a minereurilor, de topire şi de turnare a metalelor. Savanţii au rămas frapaţi: ei foloseau aceste tehnologii complicate doar la câteva secole după apariţia civilizaţiei sumeriene. Şi mai uimitor este cât de rapid şi-au însuşit ei tehnologia aliajelor, care a permis obţinerea bronzului. Pentru început, ei au trebuit să găsească zăcămintele de minereu de staniu, care nu existau în Mesopotamia, apoi să înveţe să obţină staniul pur şi, în sfârşit, să-l topească împreună cu cuprul, în cantităţi egale, pentru Statuia lui Gudea, conducătorul a rezulta bronzul. Nu în zadar în limba sumerienilor, staniul era numit „piatra din cer”.

Unii consideră aceasta drept argument că zeii le-au oferit sumerienilor tehnologia respectivă. Rămâne o enigmă faptul cum a putut să dispară fără urmă o civilizaţie care avea tehnologia, economia, cultura şi limba atât de dezvoltate. Conform altor teorii, sumerienii au fost asimilaţi de egipteni; există şi teorii dintre cele mai extravagante, care susţin că sumerienii ar fi fost luaţi de nişte fiinţe extraterestre, care iniţial le transmiseseră cunoştinţele lor. Astăzi, putem doar să căutăm noi urme ale acestei uluitoare civilizaţii antice şi să ne mirăm de înţelepciunea sumerienilor.