Cleopatra, Ultima Regină a Egiptului

Deja, a trecut un mileniu de când s-au aprins spiritele in jurul celebrei regine, una dintre cele mai importante figuri din istorie. Ea nu este uitată: ni se propun reţete cosmetice pe care, se zice că, le-ar fi folosit această femeie neobişnuită, pentru a păstra fiumuseţea; există dispute privind calităţile sale de regină şi de om politic. De bună seamă, aceasta a fost o femeie enigmă…

Cel mai adesea se pune în discuţie frumuseţea Cleopatrei. Unii afirmă că regina era atât de frumoasă, încât mulţi au plătit cu moartea plăcerea de a o poseda o noapte. Alţii consideră că ea nu era frumoasă — pe monedele cu chipul ei, se poate vedea că avea un nas lung şi trăsături bărbăteşti, dar se ştie că avea o drăgălăşenie şi un farmec deosebit, cu care putea seduce pe oricine, şi pe deasupra, avea o voce deosebită şi o minte strălucitoare.

Poate că nu ar trebui să luăm în serios legendele despre nurii ei, dar ceva ar trebui să ne pună pe gânduri. De ce, până în prezent, este viu mitul despre frumuseţea ei neobişnuită? Căci nu din întâmplare a rămas Cleopatra în istorie. Regina şi-a servit cu abnegaţie poporul, iar el i-a răspuns cu un respect imens. Această femeie legendară a reuşit să facă multe lucruri mari, chiar dacă, prin conjunctura istorică, în final, a pierdut totul.

Cleopatra si Cezar - Jean Leon Gerome. 1866
Cleopatra si Cezar – Jean Leon Gerome. 1866

Fiică a lui Ptolemeu al XII-lea, ea a devenit ultimul conducător independent al statului, înainte ca acesta să fie cucerit de romani. Atunci când Cleopatra urcase pe tron, Egiptul işi trăia ultimele zile de libertate, insă regina nu a cedat în faţa puternicului imperiu, luptând pentru viitorul ţării sale. Din izvoarele istorice, se ştie că Ptolemeu s-a putut menţine pe tron, pentru că işi cumpărase acest drept de la romani, plătindu-l cu bani grei. Atunci când la conducere a venit Cleopatra, lucrurile au luat o altă întorsătură. Ea s-a manifestat drept un politician dur şi neinfluenţabil.

Prin testament, tatăl ei, care a murit în anul 51 i-a numit succesori ai tronului pe ea şi pe fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, care avea vârsta de 9 ani. La început, Cleopatra conducea singură, inlăturându-l  pe fratele mai mic, care, ulterior, a câştigat o revanşă, fiind sprijinit de eunucul Pothinus (acesta, de fapt, conducea ţara), de conducătorul de oşti Ahilla şi de educatorul său, Teodot. Cleopatra a fugit în Siria, a adunat oaste şi a vrut să revină în ţară, însă fratele nu i-a permis să treacă hotarele. În acea perioadă, dictatorul roman Caius Iulius Cezar, ajungând în Alexandria, a încercat să-şi completeze trezoreria cu banii care-i datora tatăl Cleopatrei. Cleopatra a inţeles că trebuie să-i fixeze o întâlnire lui Cezar.

Ospatul Cleopatrei
Ospatul Cleopatrei – Giovanni Antonio Tiepolo, 1743

Un admirator al ei a ajutat-o să facă acest lucru, transportând-o în secret pe barca lui de pescar, apoi aducând-o până la reşedinţa lui Cezar într-un sac mare (nu într-un covor, precum se relatează în filme). Cezar a fost fermecat de tânăra regină, mai ales că propunerea ei corespundea intereselor lui politice. A doua zi, el a anunţat public că regina Cleopatra şi fratele ei trebuie să domnească impreună. Lui Pothinus şi Ahilla nu le-a fost pe plac decizia lui Cezar şi au început o revoltă, declarând-o, in secret, regină pe Arsinoe, sora mai mică a Cleopatrei. În urma revoltei, au murit şi Ptolemeu, şi Pothinus, şi Ahilla.

După câteva luni, Cleopatra a născut un fiu, pe care l-a numit Ptolemeu Cezarion. Ea a locuit, o perioadă, la Roma, fiind invitata lui Cezar, însă atunci când acesta a fost omorât, printr-o conspiraţie, s-a întors în Egipt. Cleopatra avea 29 de ani când, în anul 41 i.Hr., a făcut cunoştinţă cu conducătorul roman de oşti Marcus Antoniu, care, pe atunci, avea 40 de ani.

Între ei a început cea mai celebră poveste de dragoste din istorie, care a durat zece ani. Poate că această relaţie îi era convenabilă Cleopatrei şi din punct de vedere politic, Antoniu fiindu-i necesar pentru realizarea planurilor. Curând, legătura dintre Antoniu şi Cleopatra a început să fie considerată la Roma drept pericol pentru imperiu şi personal pentru Octavian. In anul 32 s-a ajuns chiar la un război civil, pe care împăratul l-a numit războiul „poporului roman împotriva reginei egiptene”. În anul 30 i.Hr., insuşi Octavian a pornit spre Egipt.

Când armatele sale au apărut lângă Alexandria, ultimele unităţi ale lui Antonius treceau una după alta de partea învingătorului. Cleopatra, împreună cu servitoarele care i-au fost încredinţate, s-a incuiat in incăperea propriei cripte. Atunci când la Antonius a ajuns vestea falsă despre sinuciderea ei, el s-a sinucis cu propriul paloş şi a murit în braţele Cleopatrei înlăcrimate.

La 31 august 30 î.Hr., Cleopatra a decis că nu are de ce să mai trăiască şi i-a trimis o scrisoare lui Octavian, prin care îl ruga pe acesta să o înmormânteze alături de Antonius. Octavian a trimis, imediat, straja la locuinţa Cleopatrei, dar prea târziu: ea deja murise. Pe corpul ei au fost depistate două muşcături de şarpe. Conform unei versiuni mai răspândite, şarpele i-a fost adus Cleopatrei de servitoarele ei, în coşul cu smochine.

tablou cu moartea Cleopatrei de Jean Andre Ricksen
Moartea Cleopatrei – de Jean Andre Ricksen – 1874

Mumia reginei Cleopatra este păstrată la Londra, în Muzeul Britanic. Contemporanii noştri au păreri diametral opuse despre Cleopatra, dar rămâne indiscutabil faptul că regina Egiptului a fost un exemplu de măreţie, abnegaţie, frumuseţe şi curaj.