Bradul de Crăciun este o imagine reprezentativă a sezonului de sărbători. Puteți găsi acest simbol pe felicitări, în reclame, în formă de fursecuri, pe hârtiile de ambalat și în casele a milioane de oameni din întreaga lume. Dar puțini dintre noi ne gândim de ce facem acest efort de a decora un copac în fiecare an; de unde provine acest obicei.

Rolul lui Martin Luther în popularizarea pomului de Crăciun

Deși sărbătorile de Crăciun sunt adesea asociate cu nașterea lui Iisus și credințele creștine (cu toate acestea, mulți necreștini sărbătoresc și Crăciunul), copacii veșnic verzi nu se regăseau în creștinismul timpuriu. Celebrul simbol nu a fost nici măcar menționat în nicio informație alături de sărbătoarea de Crăciun până în anul 1605. S-a susținut că legătura a fost făcută pentru prima dată în Germania, unde a fost popularizată de reformatorul german Martin Luther.

Se spune că Luther s-a inspirat din frumusețea cerului înstelat din Ajunul Crăciunului. El a decis să reproducă imaginea tăind un brad și punând lumânări aprinse pe el. Nu a durat mult până când casele germane au fost decorate cu bomboane, fructe și trandafiri de hârtie pe perioada Crăciunului.

Istoria antică a bradului de Crăciun

Deși legătura dintre bradul împodobit și Crăciun este relativ recentă, semnificația arborelui în sine este mult mai veche. Un interes pentru brad poate fi urmărit în trecut pe vremea când oamenii se închinau zeului Soare Mithras în jurul anului 600 î.Hr. Acest zeu era adesea ilustrat în, sau lângă un brad.

Bradul a fost, de asemenea, un simbol cu semnificație în Europa de Nord. Plantele și copacii ce ramaneau verzi pe tot parcursul anului dețineau un loc special în mintea oamenilor antici care trăiau în nordul îndepărtat. Au fost văzuți mai ales ca fiind importanți în cea mai întunecată și scurta zi a anului – solstițiul de iarnă – care cade pe 21 decembrie în emisfera nordică.

Poate în mod surprinzător, oamenii care venerau soarele ca zeu aveau un interes deosebit pentru copacii veșnic verzi. Ei credeau că soarele se îmbolnăvise și slăbise în timpul iernii și că trebuia să fie reînviat – practica de a agăța ramuri de brad în și în jurul caselor lor ar fi ajutat la învierea soarelui.

Un  „miracol de Crăciun?”

Mult mai târziu, în secolele al XIV-lea și al XV-lea, pinii au început să fie folosiți în „piesele miracol de teatru” ce aveau loc în timpul Crăciunului în toată Europa, în fața catedralelor. Aceste scenete prezentau nașterea și căderea umanității și mântuirea ei eventuală prin moartea și învierea lui Hristos. Copacii folosiți în aceste piese erau împodobiți cu mere și aveau legătură cu “copacul cunoașterii” din Grădina Edenului.

Piesele de miracol au fost în cele din urmă interzise de Biserică, dar tradiția decorării unui pom de Crăciun s-a răspândit și continuă și în ziua de astăzi.