Panteonul din Roma, supranumit „Templui tuturor zeilor”, este apreciat, in primul rând, pentru arhitectura foarte indrăzneată, in ciuda spatiului pe care il ocupă. Pe frontonul edificiutui există inscripţia: „M. AGRIPPA. L. F. COS. TERTIUM. FECIT”, care inseamnă: „Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, in timpul celui de-al treilea său consulat, a construit aceasta.”

Panteonul a fost construit în anii 27-25 î.Hr, de către magistratul Marcus Agrippa, cu scopul de a comemora victoria acestuia in lupta de la Actium, impotriva lui Antoniu şi a Cleopatrei. Însă în anul 80, acest templu a ars din temelii, iar pe locul lui a fost construit unul nou.

Acesta are forma unei sfere perfecte, încadrate într-un cilindru. Fatada monumentului este impodobită cu 16 coloane corintice. Cupola enormă este considerată o capodoperă a artei arhitecturale romane, înălţimea ei constituind jumătate din inăltimea totală a domului. Uşile masive de bronz, prin care se face accesul în interiorul clădirii, cântăresc în jur de 20 de tone, fiecare.

 Pentru uşurarea constructiei, în rotondă au fost incluse şapte nişe simetrice, iar în locul nişei a opta este intrarea.In acelaşi fel sunt proiectate alte opt nişe ascunse, mai mici. Intrarea este infrumusetată cu un portic solemn, unde triunghiul frontonului este susţinut de 16 coloane gigantice, dispuse pe două rânduri. Ele au fost construite din granit rosu, egiptean, iar bazele şi capitelurile, din marmură grecească. Cupola era acoperită cu plăci aurite. Incinta Panteonului era mai spectaculoasă decât exteriorul ei, monumentul impresionând mai mult prin interiorul său.

Forma edificiului a fost inspirată de sanctuarele şi magherniţele italiene. Construcţia nu are ferestre, lumina intrând printr-o deschizătură cu diametrul de 9 metri, situată în centrul cupolei. Templul este luminat cel mai multin timpul amiezii. Atunci, stâlpul de lumină nu se imprăştie prin incintă, ci are forma unei raze gigantice, aproape palpabilă, asemănătoare cu „o fereastră către ceruri”. Se credea că, în timpul rugăciunii, oamenii puteau vedea locul unde trăiau zeii.

Cercetătorii au descoperit că în timpul echinocţiilor din martie şi septembrie, la mijlocul zilei, lumina cade fix pe intrarea Panteonului, la fel ca şi în 21 aprilie, ziua fondării Romei. Există mai multe legende despre acest ,,ochi”. Conform uneia, în timpul resfinţirii templului, o mulţime de demoni îngroziţi voiau să părăsească templul, iar cel mai mare dintre ei, încercând să fugă, a spart cupola, cu coarnele. E de menţionat faptul că greutatea structurii pereţilor a fost diminuată odată cu creşterea înâlţimii, în acest scop folosindu-se beton compus din un anumit fel de cenuşă vulcanică, cu proprietăţi superioare varului, şi din piatră ponce, iar arcele conţinute, în pereţi, au efect de detensionare. Podeaua era pavată cu marmură de diferite culori, iar finisajul pereţilor rotondei era executat din acelaşi material.

Acest monument arhitectural beneficiază de ventilaţie naturală perfectă: chiar şi în zilele ploioase, aici nu se resimte umezeala. Panteonul are o acustică impecabilă şi este foarte încăpător, aici putând să intre până la două mii de oameni. În templu se oficiau slujbe care-i cinsteau pe cei şapte zei romani importanţi: Jupiter, Venus, Neptun, Marte, Mercur, Pluto şi Saturn.

In timpurile antice, sub deschizătura cupolei era instalat un jertfelnic, unde se sacrificau, prin ardere, animale. Templul a fost reconstruit în întregime în anul 125, în perioada de domnire a impăratului cosmopolit Hadrian, care a călătorit mult în spaţiul estic. Se presupune că însuşi el a făcut schiţa proiectului arhitectural al acestui edificiu, unic la acea vreme.

 Panteonul, cea mai completă structură antică din oraşul Roma, se deosebeşte prin frumuseţea şi integritatea clasică a structurii incintei, dar şi prin măreţia aspectului estetic. Se presupune că la construcţia templului a contribuit şi Apolodor din Damasc – inginer, arhitect, sculptor şi constructor al secolului al III-lea d.Hr. El era favoritul lui Traian, la comanda căruia a construit un pod peste Dunăre, cu lungimea de peste un kilometru.

Tot el a proiectat, pe Lângă alte edificii mai mici, Forumul, Coloana lui Traian, Arcul de Triumf al lui Traian (Benevento), iar în anul 106 a finalizat reconstrucţia Odeonului, care fusese început pe Câmpia lui Marte, în timpurile lui Domiţian. Odată cu înlocuirea păgânismului din Roma cu religia creştină (anul 346), Panteonul a fost lipsit de atenţie, rămânând nefolosit până pe data de 1 noiembrie 609, când a fost resfinţit ca Biserică a Tuturor Martirilor. De atunci, catolicii şi protestanţii sărbătoresc, la această dată, Ziua Tuturor Sfinţilor – comemorarea tuturor sfinţilor creştini.

In prima jumătate a secolului al XVII-lea, in timpul papei Urban al VIII-lea, porticul Panteonului a fost dezasamblat. O parte din bronzul planşeului a fost intrebuinţat pentru construcţia baldachinului plasat deasupra altarului din templul Sfântul Petru, iar cealaltă parte a fost utilizată pentru fabricarea turnurilor palatului Sf. Angel. Locuitorii oraşului au reacţionat, la devastarea Panteonului printr-o replică acidă: „Ce n-au reuşit barbarii, a făcut Barberini”.

Soarta Panteonului a fost destul de grea, dar el a rezistat în faţa timpului. Ulterior, respectul faţă de templu a crescut, locaşul de cult a inceput din nou să fie venerat, odată cu inmormântarea, in acest loc, a pictorului Rafael, in anul 1520. In Panteon au fost inmornnântaţi primii regi italieni, respectiv Victor Emanuel al II-lea al Italiei şi Umberto I al Italiei. Astfel, templul păgân s-a transformat in cavou pentru oannenii remarcabili ai Italiei, iar substantivul „panteon” a devenit unul comun.

Cu timpul, au inceput să fie construite panteonuri şi in alte ţări. Denumirea respectivă a fost imprumutată şi de templul monumental din Paris, Sfânta Genevieva, având sensul de cavou al eroilor naţionali. Actualmente, in faţa Panteonului este amplasat un obelisc egiptean, care anterior se afla in templul Isidei, de pe Câmpul lui Marte. Panteonul a fost copiat de mai multe ori, dar nimeni nu a reusit depăsească măiestria lui Apolodor. Templul a fost modificat de nenumărate ori, plăcuţele de bronz au fost scoase de pe acoperiş – cu toate acestea, Panteonul şi-a păstrat măreţia.

In prezent, edificiul este un locaş de cult, unde se oficiază slujbele sărbătorilor mari – o catedrală catolică. Tot aici se fac şi cununii, locul fiind apreciat pentru prestigiul său.