La suprafață apa poate fi văzută ca hrană, un mijloc de transport, un teren pentru recreere sau un element de curățare, purificare și inițiere în ceremoniile culturale. Nu există viață fără apă, fapt pe care societățile îl recunosc în unanimitate pe tot Pământul. În majoritatea religiilor apa reprezintă mediul din care a apărut viaţa, dar și agentul purificator şi regenerator al trupului şi sufletului.

Orientalii considerau apa simbolul virtuții și a înţelepciunii. Apele erau clasificate în două grupe care corespondau întregului ansamblu de posibilitate de manifestare.

Apele superioare erau înfățișate în India prin siluetele dansatoarelor Apsara. Potrivit legendelor, apele inferioare își aveau sălașul într-un templu ridicat în oraşul tibetan Lhasa în onoarea divinităţii supreme. Apa era în același timp orașul focului (corespunzându-i noţiunii care sugerează frigul, nordul, solstițiul de iarnă, negrul), dar şi în strânsă legătură cu fulgerul, ceea ce înseamnă foc.

În viziunea alchimiştilor chinezi abluţiunile cu apă erau echivalente cu purificările flăcărilor.

Pentru tibetani apa întrebuințată în ceremoniile inițiatice simbolizează vocaţia neofitului de a începe o nouă viaţă. Creştinismul și în prealabil iudaismul au preluat un număr însemnat de obiceiuri şi credințe aparținând religiilor orientale.

Virtutea purificatoare a apei este dată nu numai de acţiunea ei de îndepărtare a impurităţilor materiale ci şi de forţă vitală energia pozitivă pe care o emană răul şi chiar moartea.

Apa de Ia botez are o putere misterioasă. Pură, limpede, menită a spăla păcatele, ea este conferită omului numai o singură dată în viață astfel încât urma ritualului pruncul devine o fiinţă nouă lipsită de păcate.

Adică, plină de energie şi puteri, apa este un simbol al fertilității primordiale si chiar al vieții, care este în realitate un mare mister. De aceea în anumite culte este menţionată relaţia apă-singe-sevă.

Apa provenită din ploi este considerată pură, generatoare de viaţă în timp ce apa mărilor, sărată, e privită drept un factor aducător de nenorociri. Apa ploilor şi a mărilor prezenta dualismul sus-jos.

Nu poate fi omis aspectul obscur, înspăimântător al apei deoarece în unele cazuri ea distruge viaţa. Se spune că numai păcătoșii sunt pedepsiţi de forţa apelor.

De-a lungul timpului apele au fost venerate de oameni care considerau că izvoarele, râurile şi oceanele erau populate de făpturi supranaturale în cinstea cărora au fost ridicate numeroase sanctuare.