Mecanismul Antikythera

În anul 1902, nu departe de insula grecească Antikythera, a fost găsită o construcţie mecanică ciudată. Aceasta se afla pe epava scufundată a unui vas antic. Şi, senzaţie! Conform rezultatelor analizei tomografice a mecanismului, denumit Antikythera, s-a demonstrat că acesta este primul computer din istoria omenirii.

piesa a mecanismului Antykithera
Piesa a mecanismului Antikythera

In anul 1901, pe fundul Mării Egee, între Creta si Peloponez, in apropierea insulei Antikythera, a fost găsită o corabie antică romană. Cei care se scufundaseră în căutare de bureti au scos la suprafaţă o statuie de bronz a unui tânăr şi multe alte obiecte. In anul 1902, arheologul Spiridon Stais a observat printre aceste obiecte câteva roţi dinţate din bronz, erodate şi acoperite de un strat calcaros. Destinaţia acestora nu era cunoscută. Artefactul a rămas nestudiat până în anul 1951, când istoricul englez al ştiinţelor Derek John de Solla Price s-a interesat de acele rotiţe şi a stabilit că acestea sunt fragmente dintr-un neobişnuit dispozitiv de calcul.

Mecanismul era alcătuit dintr-un număr mare de rotiţe dinţate, imbinate si încadrate carcasă de lemn, pe care erau plasate cadrane cu săgeţi şi, probabil, acesta se folosea pentru calculul mişcării corpurilor cereşti. Acest inteligent mecanism folosea calculul diferenţial, care, precum se considera până atunci, fusese inventat nu mai devreme de secolul al XVI-lea, iar nivelul complexităţii dispozitivului era comparabil cu cel al ceasurilor mecanice din secolul al XVIII-lea.

schema-constructiei-interioare-a-mecanismului-antikytera
Schema constructiei interioare a mecanismului Antikythera

Price a efectuat cercetarea cu raze Roentgen a mecanismului si a construit schema acestuia. Conform presupunerilor savantului, sistemul era folosit în scopul determinării mişcării Soarelui şi Lunii faţă de stelele nemişcate. De fapt, acesta era un fel de computer care facilita efectuarea calculelor legate de astronomie. Mult mai târziu, un alt specialist în dispozitivele mecanice afirma că mecanismul acesta determina nu doar mişcările Soarelui şi Lunii, dar şi pe ale celor cinci planete cunoscute în Antichitate — Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn.

Replica a mecanismului realizata de S. Price
Replica a mecanismului realizata de S. Price

In anul 2005, savanţii au anunţat descoperirea unor alte fragmente. Datorită cercetării complexe prin folosirea fotografiilor de înaltă rezoluţie, a tomografiei cu raze Roentgen şi a modelării tridimensionale, s-a reuşit a se înţelege mai bine modul de construire şi destinaţia acelui dispozitiv. Componentele metalice ale mecanismului par a fi tăiate dintr-o singură foaie de bronz de aproximativ 2 mm grosime. Toate angrenajele au dinţii realizaţi la un unghi de 60°, iar mărimea acestora este identică, rotiţele îmbinându-se cu uşurinţă. S-a constatat că mecanismul a fost reparat de două ori, aceasta fiind o dovadă a faptului că mecanismul a funcţionat. În Muzeul Ştiinţei din Londra, s-a reuşit construirea unei copii funcţionale a Antikytherei. Dispozitivul s-a dovedit a avea o interfaţă simplă, o singură manetă, în spatele căreia se afla un mecanism foarte complicat. Treizeci şi şapte de roţi dintate îmbinate între ele constituiau în sine un fel de calendar care, cu o precizie uluitoare pentru timpurile acelea, indica deplasările planetelor vizibile cu ochiul liber, datele Jocurilor Olimpice şi ale eclipselor de Soare şi de Lună.

restaurare mecanism Antikythera
Restaurarea mecanismului Antikythera de catre John Gleave

Antikithera era folosit şi la determinarea datelor efectuării lucrărilor agricole şi ale sărbătorilor religioase. În anul 2008, în Atena, a fost efectuat un raport global despre rezultatele descoperirii grandioase, care a fost posibilă prin folosirea unui utilaj ultramodern. Bazându-se pe 82 de fragmente ale dispozitivului, avute la dispoziţie, savanţii au confirmat că acesta putea efectua operaţii de adunare, scădere şi împărţire. De asemenea, Antikythera servea la orientare în călătoriile maritime.

A apărut chiar şi o ipoteză precum că omenirea din acele timpuri nu putea crea astfel de aparate, această posibilitate având-o doar o civilizaţie extraterestră. Există totuşi o obiecţie acest sens: aparatul ia în calcul mişcarea celor cinci planete, care erau cunoscute în acele timpuri. Dacă ar fi fost vorba despre o civilizaţie extraterestră, aceasta ar fi cunoscut mult mai multe date despre Sistemul Solar.

Se presupune că mecanismul Antikythera ar fi putut să-l construiască cunoscutul matematician, astronom şi filosof al Romei Antice Posidoniu, fapt care plasează în altă lumină enigma acestui învăţat, care a reuşit să facă anumite calcule astronomice cu o precizie imposibilă pentru acele timpuri.

Se intâmplă des ca noi să ne subapreciem strămoşii. Ne credem mai deştepţi decât ei, considerându-i primitivi şi neinstruiţi. Dar, de câte ori ne ciocnim de astfel de descoperiri grandioase, precum Antikythera, trebuie să recunoaştem că nu avem dreptate. Istoricii ştiinţei nu ştiu să se fi descoperit şi alte mecanisme asemănătoare acestuia.