In istoria Egiptului, nu există cuplu mai fascinant decat cel al faraonului Akhenaton şi a soţiei sale, Nefertiti, care au trăit în secolul al XIV-lea î.Hr. Ei au devenit personaje emblematice ale civilizaţiei egiptene, aflandu-se la originea unicei schisme profunde pe care a cunoscut-o Egiptul pe parcursul a trei mii de ani de istorie. Detronand atotputernicul cler al clanului zeului Amon pentru a impune un zeu unic, discul solar Aton, Akhenaton a deschis, pentru prima oară în istoria umanităţii, drumul spre monoteism. Numit iniţial Amenophis, care înseamnă „Amon este mulţumit”, faraonul şi-a luat apoi numele Akhenaton, în traducere, „Cel care îi place lui Aton”, şi şi-a instalat o nouă capitală la Akhetaton, „Orizontul lui Aton” (actualmente situl Tell al-Amarna).

Akhenaton sau Moise?

Noul cult pe care l-a introdus aduce o adevărată revoluţie în ceea ce priveşte ritualul. Nu mai este vorba de o procesiune, fiindcă nu mai există idoli de „plimbat”. Dar se aduc în continuare ofrande şi se înalţă imnuri. Unul dintre ele, compus chiar de faraon, este de un adevărat lirism. Reforma religioasă iniţiată de Akhenaton si Nefertiti, paranteză unică în istoria egipteană, a starnit controverse în randul istoricilor, unii dintre ei susţinand că faraonul egiptean este, de fapt, părintele monoteismului, cu un secol înaintea lui Moise, alţii, mai curajoşi, susţinand chiar că el ar fi Moise, cel descris în Biblie.

Dar, privite mai de aproape, între religia lui Akhenaton si a lui Moise există diferenţe importante.

Zeul Soare nu putea fi Dumnezeu

Noul cult pe care l-a introdus aduce o adevărată revoluţie în ceea ce priveşte ritualul. Nu mai este vorba de o procesiune, fiindcă nu mai există idoli de „plimbat”. Dar se aduc în continuare ofrande şi se înalţă imnuri. Unul dintre ele, compus chiar de faraon, este de un adevărat lirism. Reforma religioasă iniţiată de Akhenaton si Nefertiti, paranteză unică în istoria egipteană, a starnit controverse în randul istoricilor, unii dintre ei susţinand că faraonul egiptean este, de fapt, părintele monoteismului, cu un secol înaintea lui Moise, alţii, mai curajoşi, susţinand chiar că el ar fi Moise, cel descris în Biblie.

Dar, privite mai de aproape, între religia lui Akhenaton si a lui Moise există diferenţe importante.

Primul monoteist a fost, fără indoială, omul primitiv, dominat de sentimentul vag că în Univers există o forţă superioară care îl depăşeşte. Pentru prima oară în istoria umanităţii, în Biblie, Dumnezeu este suprem în Univers, total distinct de tot ceea ce există, necreat, absolut.

El există dintotdeauna şi, dacă totul ar dispărea într-o zi, şi nu ar rămane decat neant în infinit, Dumnezeu ar rămane. Astfel stand lucrurile, pare surprinzător că Freud, în „Omul Moise şi religia monoteistă” sau recent, autorii cărtii „Secretele Exodului”, pot confunda pe zeii Egiptului cu Dumnezeul lui Moise. Deoarece, chiar dacă Aton este manifestarea unui Spirit, Akhenaton se adresează, de fapt, Soarelui: „cand te ridici la orizont, obscuritatea dispare…Tu ai creat întinderea cerului, pentru a te ridica în slăvile sale, răsărind în toată splendoarea în zori„.Să nu uităm că cea de-a doua poruncă a lui Moise interzice orice asociere între Dumnezeu şi orice element din Univers.

Cei care situează, în Egipt, originea monoteismului evreiesc este clar că se inşală. Nu poate fi vorba de un zeu universal „manifestat în Soare”, care să fi devenit prin intermediul lui Moise, Dumnezeul unui popor, ci dimpotrivă, Dumnezeul personal, tribal, a devenit Dumnezeul umanităţii.

Dumnezeu este al tuturor

În timp ce interesul lui Aton pentru umanitate este selectiv, cu o preferinţă pentru cei bogaţi şi puternici, începand cu faraonul, considerat fiul Soarelui, Dumnezeul biblic se adresează tuturor oamenilor, de la Adam şi Eva, le vorbeşte, si strigă. Dumnezeul adevărat nu este impresionat de splendoarea templelor şi a mormintelor, nici de incantaţii si ofrande, ci cere numai supunere faţă de Lege, care era citită o dată pe an poporului. Această Lege, pe care Pascal o defineşte „cea mai perfectă din lume”, este apropiată de codul lui Hammurabi şi, în general, seamănă cu dreptul cutumiar al Orientului Apropiat antic.

Originalitatea sa constă în faptul că a integrat în Cod nu numai prescripţii religioase, ci mai ales legi morale şi umane fără precedent. Nu se poate imagina un rege israelian vinovat de incest, sau pedofilie, cum s-a întamplat în Egipt. Dacă gandirea biblică are atat de puţine puncte comune cu Egiptul, ar putea fi şi pentru că istoria lui Moise a fost scrisă după şapte sute de ani de la Exod, subliniază unii istorici.

A fost descoperit mormantul marelui preot din timpul domniei lui Akhenaton

O misiune arheologică egipteano-olandeză a descoperit mormantul marelui preot Meri Aton, din timpul domniei faronului Akhenaton si a reginei Nefertiti. Echipa de cercetători a pătruns în cele două încăperi cu pereţii acoperiti de marmură si decorati cu imagini din timpul funeraliilor marelui preot. Au mai fost descoperite trei blocuri de hieroglife, care indică numele si titlurile defunctului. Mormantul este o nouă şansă pentru a dezlega tainele faraonului care a initiat cea mai curajoasă reformă religioasă.