Mont Saint-Michel este o mică insulă stâncoasă în partea de nord-vest a Franţei, care a fost transformată intr-o cetate de coastă.

Abaţia ocupă o suprafaţă de aproximativ 55.000 de metri pătraţi şi reprezintă o mănăstire medievală franceză, care s-a păstrat într-o stare foarte bună până in zilele noastre. Abaţia funcţionează şi astăzi, aici locuind permanent aproximativ 50 de călugări benedictini. Fiind încoronată de turla mănăstirii, insula uimeşte prin grandoarea şi măreţia sa.

Constructia a început din secolul al Xl-lea şi a durat până în secolul al XVI-lea. Până la construirea primului locaş de cult, în secolul al Vlll-lea, insula se numea Mormântul lui Belenus (zeul gal al soarelui). Pe munte există un megalit, în jurul căruia s-a construit un cimitir al galilor. Potrivit „Legendei de Aur”, în anul 708, Arhanghelul Mihail s-a înfătişat episcopului de Avranches, Sfântului Aubert, şi i-a poruncit să construiască o biserica pe stâncă. De trei ori a trebuit să vină paznicul porţilor raiului la episcop, deoarece el nu era sigur de semnificaţia corectă a visului. Conform unei ipoteze, Aubert a poruncit inceperea construcţiei abia după ce arhanghelul Mihail l-a atins pe cap cu degetul; altă variantă ar fi că trimisul divin i-ar fi ars rasa cu sabia sa, după care episcopul a inceput construcţia măreţei abaţii.

Legenda spune că de atunci, în ziua Sfântului Mihail, marea se retrage, lăsând un loc de trecere spre insulă. In ritmul mareelor, aici au fost aduse, din insulele Chausey, blocurile de granit, necesare pentru construcţie. Tăietorii de piatră le-au fasonat in blocuri definitive si şi-au înscris pe ele semnele lor, vizibile şi azi. Mont Saint-Michel este menţionat şi în legendele despre regele Arthur. Se povesteşte că regele Arthur ar fi răpus uriaşul care trăia aici.

Se mai vorbeşte că în pereţii abaţiei ar fi zidit Sfântul Graal. În anul 933 normanzii au cucerit peninsula Kotentin, iar insula adevenit un punct strategic important, la graniţa cu Bretania. În acel timp, pe stâncă, a fost construită o biserică în stil pre-romanic.

Reprezentând o fortificaţie naturală, insula a rezistat in faţa atacurilor vikingilor, timp de mai mulţi ani. În anul 966, aici s-au stabilit călugării benedictini, fondând abaţia a cărei construcţie a fost finanţată de către ducii de Normandia.

În anul 1017, abatele Hildebert al II-lea a inceput edificarea clădirii centrale a mănăstirii. În secolul al XII-lea, abaţia adevenit unul dintre centrele principale de pelerinaj din Europa de Vest, crescându-i puterea şi influenţa. În acea perioadă erau construite multe abaţii similare, de exemplu Muntele Sfântului Mihail din Cornwall.

Regele francez Filip al II-lea, devenind suzeran al Normandiei în secolul al XIII-lea, a finanţat construcţia edificiilor în stil gotic ale mănăstirii. Declinul puterii mănăstirii a început în timpul Războiului de o Sută de Ani. Asediul britanic a durat din anul 1424 până înanul 1434, dar insula nu a fost cucerită. Oraşul a fost aproape complet distrus. Cu toate acestea, de la mijlocul secolului al XV-lea, abaţia a început să primească din nou pelerini. În anul 1469 aici se afla resedinţa Ordinului Sfântului Mihail.

În anul 1520 a fost finalizată biserica principală, construită în stil gotic târziu. Cu toate acestea, Mont Saint-Michel a decăzut treptat. În timpurile Revoluţiei franceze, abaţia era aproape abandonată. Mai târziu, mânăstirea a fost închisă (călugării au revenit pe insulă abia în anui 1966), funcţionând până în anul 1863, ca închisoare. În acel timp, insula purta numele ironic „Muntele libertăţii”. Mulţi dintre deţinuţi erau oponenţii politici ai regimurilor de guvernământ din Franţa, incepând cu Prima Republică până la al Doilea Imperiu.

În anul 1874, insula a fost declarată monument istoric. Există mai multe proiecte vizând protejarea insularităţii Muntelui, printre care inlocuirea părţii terminale a digului printr-un pod sau printr-un tunel.