De la Bruce Lee încoace, industria cinematografică americană a scos, aproape pe bandă rulantă, filme despre diverşi practicanţi ai artelor marţiale de tot felul. Din galeria de luptători pe care Hollywoodul i-a transformat în legende urbane nu puteau lipsi nici faimoşii ninja, „oamenii în negru” cărora li se atribuie puteri aproape supranaturale. Prezentaţi, de cele mai multe ori, ca nişte asasini de profesie complet lipsiţi de scrupule, ei sunt consideraţi a fi provocat moartea, aparent accidentală şi mai întotdeauna inexplicabilă a unor personaje incomode pentru anumite grupuri de interese. Dacă în Japonia feudală lista victimelor „oamenilor în negru” era destul de lungă, în ultimul secol li se atribuie destul de puţine „victime de calibru”, în primul rând chiar Bruce Lee. Există însă şi un autor care mai dă un nume al unei victime făcute de ninja: presedintele american Franklin Delano Roosevelt.

Versiunea oficiala a mortii lui Roosevelt

Stă scris în toate cărtile de istorie că , Franklin Delano Roosevelt, singurul preşedinte american care a stat mai mult de opt ani (două mandate) la Casa Albă, a murit în dimineaţa zilei de 12 aprilie 1945, în grădina resedinţei sale, din cauza unui atac cerebral.

Există însă şi o voce care susţine cu totul altceva. Jan Udo Holey, autor german specializat în „teoria conspiratiei” afirmă volumul al doilea al cărții „Dezvăluiri cutremurătoare despre organizaţiile secrete care conduc planeta” că Roosevelt ar fi fost, de fapt, ucis de un ninja.

Sursa citată de Jan Udo Holey (mai bine cunoscut sub pseudonimul Jan van Helsing) este un personaj care în anii 1968 şi 1969 a lucrat ca „Personal and Computer Specialist” la „Strategie Air Command” din Tucson, Arizona, unde avea acces ia informaţii clasate „Top Secret”. Strategic Air Comand este forul superior al lui U. S. Air Force – aviaţia militară americană.

Holey (sau, dacă vreţi, van Helsing) nu dezvăluie identitatea informatorului său, pe care îl numeşte „Pit”. Acesta era un personaj extrem de curios dar şi extrem de capabil care datorită tehnicii sale de luptă şi cunoştinţelor sale, a putut pătrunde şi în anumite cercuri, despre a căror existenţă omul obişnuit nici nu visează. Astfel Pit a putut descoperi că Franklin Delano Roosevelt n-a murit aşa cum ne învaţă cărţile de istorie ci de pe urma unei săgeţi otrăvite cu care l-a lovit în ceafă un ninja japonez.

Numele acelui ninja a fost descoperit, la fel ca domiciliul său, şi din răzbunare pentru crima înfăptuită asupra lui Roosevelt, guvernul american a trimis trupe de elită în Japonia, care au ras de pe faţa pământului satul respectiv. Femei şi copii, tot ce mişca, a fost ucis, iar satul în cauză a fost făcut una cu pământul. Dar acel ninja nu s-a aflat printre cei ucişi, iar guvernul SUA nu ştie nici până în ziua de azi lucrul acesta. Individul a trait până la adanci batrâneți in Japonia…

Deşi povestea lui Jan van Helsing, este surprinzătoare, nu este chiar atât de imposibilă pe cât pare la prima vedere, aceasta fiind confirmată si de alte surse (cărti sau diverse site-uri).

De ce?

Stă scris în toate cărtile de istorie că , Franklin Delano Roosevelt, singurul preşedinte american care a stat mai mult de opt ani (două mandate) la Casa Albă, a murit în dimineaţa zilei de 12 aprilie 1945, în grădina resedinţei sale, din cauza unui atac cerebral.

Există însă şi o voce care susţine cu totul altceva. Jan Udo Holey, autor german specializat în „teoria conspiratiei” afirmă volumul al doilea al cărții „Dezvăluiri cutremurătoare despre organizaţiile secrete care conduc planeta” că Roosevelt ar fi fost, de fapt, ucis de un ninja.

Sursa citată de Jan Udo Holey (mai bine cunoscut sub pseudonimul Jan van Helsing) este un personaj care în anii 1968 şi 1969 a lucrat ca „Personal and Computer Specialist” la „Strategie Air Command” din Tucson, Arizona, unde avea acces ia informaţii clasate „Top Secret”. Strategic Air Comand este forul superior al lui U. S. Air Force – aviaţia militară americană.

Holey (sau, dacă vreţi, van Helsing) nu dezvăluie identitatea informatorului său, pe care îl numeşte „Pit”. Acesta era un personaj extrem de curios dar şi extrem de capabil care datorită tehnicii sale de luptă şi cunoştinţelor sale, a putut pătrunde şi în anumite cercuri, despre a căror existenţă omul obişnuit nici nu visează. Astfel Pit a putut descoperi că Franklin Delano Roosevelt n-a murit aşa cum ne învaţă cărţile de istorie ci de pe urma unei săgeţi otrăvite cu care l-a lovit în ceafă un ninja japonez.

Numele acelui ninja a fost descoperit, la fel ca domiciliul său, şi din răzbunare pentru crima înfăptuită asupra lui Roosevelt, guvernul american a trimis trupe de elită în Japonia, care au ras de pe faţa pământului satul respectiv. Femei şi copii, tot ce mişca, a fost ucis, iar satul în cauză a fost făcut una cu pământul. Dar acel ninja nu s-a aflat printre cei ucişi, iar guvernul SUA nu ştie nici până în ziua de azi lucrul acesta. Individul a trait până la adanci batrâneți in Japonia…

Deşi povestea lui Jan van Helsing, este surprinzătoare, nu este chiar atât de imposibilă pe cât pare la prima vedere, aceasta fiind confirmată si de alte surse (cărti sau diverse site-uri).

Mai întâi, motivul. Japonia a pierdut războiul pentru că America a intrat în război. Ce e drept, japonezii i-au provocat pe americani prin atacul de la Pearl Harbour. Dorinţa lui Roosevelt de a intra în război de partea britanicilor este prea bine cunoscută pentru a mai fi comentată. Dar americanii n-aveau chef deloc de război. Şi cum Hitler se ferea sa atace pe americani, singura rezolvare a cuadraturii cercului era ca japonezii să atace. Printr-o politică dură si complet lipsită de flexibilitate, au fost siliţi să o facă. Mai mult încă, serviciile secrete ale marinei americane citeau de mult orice telegramă japoneză, Intrucât codul naval nipon fusese de mult spart.

Pe scurt, vă recomandăm să citiţi „secretul Pearl Harbour-ului”, carte apărută în 1954 la New York, al cărei autor, contraamiralul R.A Theobald afirmă că Roosevelt, cu bună stiinţă, crease condiţiile producerii unui „eveniment de proporţiile unui cataclism, care ar fi putut determina Congresul să formuleze o declaratie de război„. Teza contraamiralului Theobald este că atacul japonez de la Pearl Harbour este rezultatul unei provocări puse la cale cu mult timp înainte de către Roosevelt.

Dacă la început a apărut ca o erezie, stârnind o adevărată furtună în cercurile puterii de la Washington, teza mai sus enunţată a câştigat, în timp, din ce în ce mai mulţi adepţi, printre care se numără, în mod sigur şi Jan van Helsing. Teoria sa este că acel ninja care, după părerea sa, l-a executat pe Roosevelt, ştia deja, în 1945 tot ceea ce contraamiralul R. A. Theobald a publicat de-abia în 1954. Si s-a răzbunat, încă înainte de sfârşitul războiului, deci si înainte de Hiroshima şi Nagasaki. Faptul că Roosevelt a murit intr-o grădină şi nu între patru pereţi sprijină „ipoteza Helsing”, întrucât în exterior e mult mai uşor de a trimite asupra cuiva o săgeată otrăvită decât în interior.

În ce fel?

O otravă care să creeze sau sa mimeze un atac cerebral poate părea ceva care ţine de domeniu SF-ului. Nu si pentru cunoscători. Ninja sunt şi foarte buni chimişti şi toxicologi, în stare să fabrice otrăvuri care nici azi nu pot fi detectate de laboratoarele criminalistice. Specialiştii citează cazul otrăvirii doku, ale cărei efecte (aparente) sunt identice cu cele ale unui atac de cord, otravă obţinută prin fierberea şi distilarea pistilelor de crizanteme. Reţeta o cunosc foarte putini oameni, dintre care şi mai puţini se află în afara graniţelor Japoniei. Culmea ironiei: japonezii iubesc la nebunie crizantemele pentru marea lor frumusete, iar o crizantemă cu şasprezece petale este blazonul familiei imperiale nipone.

Se poate presupune, fără a greşi prea mult, că există şi otrăvuri care pot simula efectele unui atac de apoplexie, sau a unei crize de ficat, de apendicită, sau Dumnezeu mai ştie ce. O astfel de otravă era inoculată victimei de la distanţă, fie printr-o săgeată minusculă suflată cu o sarbacană, fie cu ajutorul unui shaken, un obiect metalic în formă de stea. Sub forma unui sirop mai gros, otrava se întindea pe minisăgeată sau pe shaken.

Chiar şi fără otravă, astfel de arme pot fi mortale dacă sunt lansate de un ninja. Cu otravă, nici nu e nevoie să fie atins un centru vital, fiind suficient ca otrava să intre în sânge, si moartea este instantanee. Tot ce se vede (eventual) la autopsie este o uşoară înţepătură. Nici aceea nu se vede întotdeauna, pentru că un ninja experimentat (iar un ninja neexperimentat e un nonsens, printre altele pentru că un asemenea specimen ar fi sortit unei morţi sigure, ca urmare a pericolelor la care ninja se expun) va lovi în zone unde o întepătură e greu de detectat. De exemplu în ceafă, în zona acoperită de păr.

Cine şi cum poate deveni invizibil

În sens literal, ninja se traduce prin „hoţeşte”, iar ideograma „nin” din acest cuvânt se traduce prin „om”, cât şi prin „muchie”. Ceea ce poate însemna atât că ninja trăieşte pe muchie de cuţit, dar si că poate fi asemenea tăişului unei săbii japoneze: lovitura sa este întotdeauna mortală.

Cu toate acestea, în afara Japoniei nu se ştie realmente mai nimic despre ninjutsu – arta ninja, şi asta în ciuda „reclamei” făcute de studiourile de la Hollywood. Sau poate tocmai de aceea, pentru că ninja posedă, printre alte puteri supranaturale care li se atribuie, şi arta de a se face invizibili. Şi aici nu e vorba doar de ultracunoscutul costum negru. Ninja îşi pot construi, foarte uşor, o aparenţă de oameni obişnuiţi, fiind mari maeştri în deghizare și disimulare. În Japonia, de exemplu, un ninja se metamorfozeaza, după împrejurări, în preot, actor, ţăran, vânzător ambulant, tâmplar, medic, samurai sau mare senior.

Ei trebuia să cunoască toate meseriile si vocabularul lor specific, pentru a nu se da de gol. De exemplu, un ninja care îşi asuma rolul de farmacist trebuia să cunoască dialectul provinciei Toyama, de la ţărmul Mării Japoniei, pentru că în Evul Mediu toţi farmaciştii proveneau de acolo. În Evul Mediu, cel mai adesea japonezii călătoreau cu barca, iar barcagii se mândreau cu talentul de a ghici profesia şi originea călătorului. Vrând-nevrând, orice ninja trebuia să fie expert în arta deghizării şi să fie întruchiparea vie a devizei „Inşală-l pe barcagiu”.

Spre deosebire de samurai, al căror comportament este comparat de cunoscătorii alchimiei asiatice cu elementul aer (a se citi: vânt şi furtună), un ninja trebuie să fie asemenea vidului, fără formă, fără culoare, fără identitate, fără început şi fără sfârşit, tocmai pentru a putea lua orice formă si a-şi asuma orice identitate. Ceea ce înseamnă un alt fel de invizibilitate.

Scopul suprem: răzbunarea

În Japonia feudală, samuraii şi ninia se aflau practic la poluri opuse ale societăţii. Primii făceau parte din casta bushi, aristocraţia militară, erau singurii care aveau dreptul să poarte daisho – cele două săbii.

Elita politică împăratul, shogunul, daymio (lorzii feudali), erau, prin naştere, tot samurai. Ninja aparţineau, tot prin naştere, castei hainin. Nivelul lor social era foarte, foarte jos, fiind considerat aproape subuman. Există însă şi o oarecare asemănare, datorată puternicului spirit de familie şi respectului faţă de strămoşi care împregnează şi acum societatea japoneză. Ca şi samuraii, ninja erau grupaţi în clanuri, unde secrete şi tehnici de luptă erau transmise din tată în fiu.

Ca şi în cazul samurailor, a căror tradiţie a supravietuit prin intermediul ryu-rilor (şcolilor) cre bujutsu (arte marţiale), tradiţia ninja a supravieţuit prin intermediul şcolilor de ninjutsu. Numai că aceste ryu de ninjutsu sunt şcoli cu circuit închis, cine nu face parte din clanul care o patronează, nu are nici o şansă de a-i urma cursurile. Există si alte diferenţe. În timp ce viaţa mândrilor samurai este guvemată de coclul bushido, care pune onoarea deasupra oricărui alt principiu, lucru, cauză, persoană etc., ninja sunt consideraţi a fi expresia vie a lipsei de scrupule, considerând că scopul scuză absolut întotdeauna mijloacele. Mai exact, finalitatea contează, ideile despre bine şi rău sunt subiective, iar bushido este doar o adunătură de reguli prosteşti, care nu pot decât să-l îngrădească pe adevăratul om de acţiune. Există însă şi o filozofie ninja, care consideră răzbunarea (aplicarea unei pedepse drastice) drept o formă de restabilire a echilibrului Universului, a cărui armonie a fost tulburată de o faptă rea. Asa ca… dacă Franklin Delano Roosevelt a fost într-adevăr executat de un ninja, e sigur că acela a gândit în acest fel atunci când a acţionat.