Perla este una dintre cele mai cunoscute pietre preţioase şi are probabil cea mai lungă istorie. Această regină a pietrelor preţioase este pomenită pentru prima dată în legendele hinduse în care zeul Krishna descoperă o perlă într-o scoică şi o oferă fiicei sale Pandaa, în ziua nunţii acesteia.

Shu King, o istorie a Chinei scrisă aproximativ în anul 2.300 î.H., face chiar o clasificare a perlelor, deosebindu-le pe cele perfect rotunde, de cele mai puţin perfecte. Mai târziu perlele au devenit un simbol al bogăţiei, fiind folosite în perioada Imperiului Roman pentru confecţionarea bijuteriilor, dar si pentru împodobirea ţesăturilor şi a mobilei.

Aceste pietre erau atât de valoroase încât legenda spune că vestitul general roman Vitellius a finanţat o campanie militară vânzând doar unul dintre cercei cu perle ai mamei sale. Si arabii au fost fascinaţii de aceste „lacrimi ale mării”, coranul descriind paradisul ca fiind împodobit cu perle si smaralde.

Marea Arabiei, Golful Persic, precum şi lacurile şi mările Japoniei erau surse vestite, iar perlele erau una dintre cele mai preţioase mărfuri trasportate de caravane pe Drumul Mătăsii. Mult mai târziu exploratorii au descoperit perle în apele dulci din Missisippi, Ohio, unde indienii americani se ocupau chiar cu cresterea moluştelor producătoare de perle cu mult înainte ca exploratorii europeni să descopere America.

Perlele de cultură, o invenție recentă a japonezilor

În zilele noastre industria perlelor este dominată de Japonia, în primul rând datorită iniţiativei lui Kokichi Mikimoto (1858 -1954) care a pus bazele culturilor extensive de perle.

Bineînteles că există o diferentă semnificativă între perlele naturale şi cele de cultură, deşi şi cele cultivate sunt la fel de naturale ca cele produse de moluşte fără intervenţia omului.

Cum iau nastere perlele?

Mikimoto a descoperit că există anumite scoici care produc perle atunci când un fir de nisip intră în cochilia acestora, Molusca produce sidef pentru a acoperi orice corp stăin care intră în cochilia sa. Cu cât straturile de sidef sunt mai numeroase, cu atât valoarea perlei este mai mare. Astfel el a încercat să crească acele moluşte si să le determine să producă perle.

La câţiva ani de la lansarea pe piaţă a perlelor de cultură japoneze, aceste pietre preţioase au încetat să mai fie un lux posibil doar pentru casele regale. Insă deşi Japonia este liderul mondial în ceea ce priveşte producerea de perle de cultură, chinezii au fost primii care au utilizat tehnica ce a fost consacrată de Mikimoto. Astfel, cu secole în urmă, acestia introduceau mici statuete ale lui Buddha în interiorul unor moluşte de apă dulce pentru a obţine astfel amulete magice acoperite cu sidef. Această tehnică însă a fost utilizată doar pentru câteva decenii după care a fost abandonată şi dată uitării.

Industria producătoare de perle, în continuă expansiune

Până în zilele noastre tehnologia pusă la punct de Mikimoto a fost modificată extrem de puţin, însă ce s-a schimbat, este dinamica industriei perlelor de cultură. Până în anii ’90 Japonia a fost fără îndoială liderul mondial producător de perle de cultură, timp de mai bine de un secol. Insă molustele cultivate în Japonia au fost lovite de o boală ce a redus semnificativ efectivele acestora. In acelaşi timp, ţări precum Filipine, Indonezia, Australia, Tahiti şi China au înregistrat o creştere spectaculoasă a producţiei de perle de cultură, îmbogăţind paleta coloristică, formele, dimensiunile şi alte caracteristici ce determină valoarea acestei pietre preţioase.

Japonia se ocupă în prezent cu precădere de prelucrarea acestora, datorită tradiţiei de aproape 150 de ani deţinând o tehnologie avansată care permite îmbunătăţirea aspectului perlelor. De asemenea, a rămas liderul mondial în ceea ce priveşte piaţa de desfacere.