Comorile unei civilizații dispărute din Africa de Sud

Până în mijlocul secolului XX, nici un atlas geografic, nicio publicație nu cuprindea vreo referire sau vreo informație despre tărâmul Mapungubwe. Numele acesta apare pentru prima oară, în raportul asupra rezultatelor unor expediții arheologice, desfășurate în apropierea fluviului Limpopo, aflat în nordul Africii de Sud.

Mapungubwe - harta
Locul în care se află Mapungubwe (între Africa de Sud și Zimbabwe)

Un tărâm de neatins

Un tărâm de neatins Spre sfârșitul anului 1932, fermierul Van Graan, însoţit de fiul său, conducea un convoi pe valea fluviului Limpopo, din Africa, spre o destinaţie insolită: vechiul teritoriu locuit de triburile Venda. Van Graan cunoștea bine dialectul acestui trib. Cu câțiva ani în urmă, cu prilejul unei vânători, un băştinaş îi povestise o legendă despre un loc sacru, de neatins, unde se afla o comoară păzită de forţe supranaturale.

Cum fiecare legendă pleacă de la un sâmbure de adevăr, Van Graan era hotărât să găsească locul acela. După câteva zile de mers, deşi Van Graan nu spusese nimic despre felul expediţiei sale indigenilor care-l însoleau, pe măsură ce se apropiau de platoul căutat, aceştia deveneau tot mai neliniştiţi.

Deal din zona  Mapungubwe
Deal din zona Mapungubwe

Când convoiul a ajuns în faţa unui copac lovit de trăsnet, aflat în apropierea platoului, niciunul din purtătorii de poveri nu a mai înaintat cu vreun pas. Insistențele fermierului s-au dovedit inutile. Indigenii şi-au motivat refuzul, susținând că nimeni nu se apropie de acel loc, pentru că acolo este tărâmul strămoşilor lor, pe care nimeni nu trebuie să-l tulbure.

Astfel, Van Graan a fost nevoit să-şi continue drumul dar în compania fiului său. În scurt timp, ei au ajuns la baza colinei mult visate, o ridicătură de pământ, lungă de 500 de metri și înaltă de 100 m. Platoul de gresie roşie se ridica în faţa lor ca un perete vertical. 

Tezaurul si teama

Ajunşi cu greu sus, cei doi aveau să descopere, nu fără uimire, că pe marginea platoului erau inşiruiţi bolovani ameninţători, pregătiți parcă pentru a ataca pe oricine s-ar fi încumetat să ajungă acolo. În apropiere, se găsea un parapet de piatră, bine întărit, ca pentru a desăvârși izolarea celor care, evident, locuiseră cândva pe acest platou.

Poate efortul aventurierilor ar fi rămas fără rezultat, dacă întâmplarea nu i-ar fi ajutat. Cu câteva zile înainte plouase torenţial, pământul rămânând adânc brăzdat. Într-o adâncitură, cei doi au descoperit o statuetă de metal. Au urmat şi alte surprize: plăcuţe de aramă, bijuterii din aur, figuri de lemn cu încrustaţii metalice. O piesă foarte interesantă a fost „un toiag al purtătorului de cuvânt”, acoperit, în întregime, cu aur. Căutările au mai continuat timp de câteva zile, dar, în momentul când au fost dezgropate primele oseminte omeneşti, cei doi Van Graan s-au grăbit să părăsească locul, cuprinși de o teamă lesne de înțeles, luând în consideraţie legendele locului.

Rinocer de aur descoperit pe platoul Mapungubwe
Rinocer de aur descoperit pe platoul Mapungubwe

Reîntorși la Pretoria, cei doi căutători de comori, tatăl şi fiul, sunt într-o reală încurcătură: nu ştiu cum să folosească mai bine obiectele găsite. Între a le topi şi a le transforma în lingouri, sau a le prezenta, aşa cum au fost găsite, unor arheologi pasionaţi, a învins a doua posibilitate.

Ei s-au adresat profesorului Fonche, care la prima expertiză a înţeles că este în posesia unor dovezi certe ale unei civilizaţii africane necunoscute. Descoperirea a fost adusă la cunoştinţa autorităților. Ca urmare, s-au iniţiat ample campanii de exploatare a zonei respective, conducerea lucrărilor arheologice fiind atribuite cercetătorilor Van Riet Lowe şi Van Tonder.

Bijuterii descoperite pe tărâmul Mapungubwe

Pământuri încă necunoscute

În 1934, bilanţul încheiat este senzaţional. Rascolirea a sute de tone de pământ, pe colina Mapungubwe, descoperă existenţa unui corp funerar, urmă a unei civilizaţii puternice, care stăpânise, cândva, platoul.

Elementul esenţial al acestor descoperiri l-a constituit aşa-zisa „necropolă regală”, de unde au fost scoase la lumina zilei numeroase schelete umane, în vecinătatea cărora s-au mai găsit o sumedenie de obiecte din aur şi fildeș, deosebit de frumos realizate. Într-o singură expediţie, Van Tonder a adunat 12.000 de piese de aur, numeroase obiecte de podoabă.

Situl arheologic din Mapungubwe
Situl arheologic din Mapungubwe

Cercetările de mai târziu au stabilit că platoul Mapungubwe a aparţinut unui popor puternic, care deţinea înalte cunoştinţe în arta prelucrării metalului, în raport cu nivelul atins, în acest domeniu, în Africa Centrală şi de Sud, în sec Xl-XII, de când datau aceste relicve.

După opinia etnologilor, locuitorii platoului au aparţinut unei ramuri desprinse din seminţiile care au stat la baza culturii Zimbabwe.

Documentele descoperite aduc o contribuţie însemnată la istoria metalurgiei africane, a societăţii de pe partea răsăriteană a continentului african. Pe platoul Mapungubwe au rămas încă necunoscute 100.000 tone de pământ, unde, fără îndoială, mai există vestigiile unei civilizaţii însemnate.