Grota pictată situată într-un golf lângă Marsilia a generat foarte multe supoziţii şi comentarii legate de circumstanţele în care a fost descoperită, de amplasamentul său, misterul nefiind încă elucidat. Peştera nu este accesibilă decât dinspre mare. Pentru a o cerceta, exploratorul este obligat să se scufunde la o adâncime de aproximativ 36 de metri sub nivelul apelor. O galerie lungă inundată şi o intrare îngustă au ferit-o până în prezent de orice incursiune umană.

Cu toate că a fost identificată încă din anul 1985 de către scafandrul Henri Cosquer (peştera luând numele acestuia deoarece a descoperit-o), existenţa ei a fost anunţată după mai bine de sase ani, în 1991.

Henri Cosquer a relatat că la început nu a observat nimic neobişnuit în interior. Revenind însă cu o lanternă puternică, el a văzut că pe pereţii cavernei erau pictate felurite animale. Unele dintre ele se asemănau cu reprezentările din alte peşteri din Franta, dar altele erau realizate într-un stil diferit. Pentru a dezlega misterul, a fost solicitat un expert care era în acelasi timp si scafandru. După ce a străbătut coridorul plin cu apă, acesta a descoperit o sală imensă care avea picturi si gravuri atât pe pereţi cât şi pe plafon. După prima încăpere urmează o a doua, care nu este decorată. Desenele rupestre au fost realizate în negru si roşu.

În afară de cai, bizoni, cerbi şi feline, cercetătorul a observat şi nişte pinguini, fapt care l-a determinat să presupună că în urmă cu peste 20000 de ani (oamenii de ştiinţă au apreciat că picturile au această vechime) clima din zonă era comparabilă cu cea din regiunile scandinave. Unele dintre animale erau reprezentate din faţă astfel încât se pot vedea botul şi ochii.

Savantul a mai fost frapat de existenţa pe pereţi a numeroase amprente ale unor mâini; palma era aplicată pe suprafaţa verticală, iar în jur se împroşca vopsea de culoare roşie sau neagră. Procedeul a fost utilizat si în alte grote pictate din Pirinei. Anumite degete dau impresia că le-ar lipsi primele falange. La început savanţii au crezut că este vorba despre mutilări rituale care aveau loc în cadrul ceremoniilor celebrate de către oamenii preistorici, dar ulterior şi-au dat seama că este suficient să repliezi un deget sau mai multe pentru a crea aceste imagini stranii.

Pe pereţii grotei Cosquer au fost gravate (folosindu-se bucăţi de silex) şi figuri geometrice. Au fost descoperite şi două vetre, bucăţi de lemn carbonizat care proveneau de la torţe.

În urma unui studiu aprofundat, savanţii au emis ipoteza că în trecutu îndepărtat oamenii puteau pătrunde în peşteră deoarece marea se afla la o distanţă de peste 10 kilometri faţă de intrare, iar nivelul apei era cu cel puţin 100 de metri mai scăzut.

În urma expertizei s-a constatat că stilul reprezentăţilor este caracteristic paleoliticului superior.

Mai multe întrebări au rămas fără răspuns: grota aparţine unei singure perioade sau mai multe generaţii de artişti s-au succedat si au ornat-o? Picturile rupestre au fost realizate în grabă sau cu foarte multă atenţie?

S-a presupus că peştera a fost un sanctuar în care oamenii preistorici intrau pentru scurtă durată cu ocazia unor evenimente deosebite. De asemenea, s-a emis ipoteza că această grotă ar putea fi şi o aşezare.

După cum se vede, opiniile sunt multiple. Pentru a elucida misterul grotei Cosquer ar fi necesară o cercetare mai amănunţită a interiorului. Din fericire pentru desenele realizat de locuitorii din vechime, accesul oamenilor se face în prezent foarte greu. Din experienţa nefericită a peşterii de la Lascaux s-a observat că vizitele îndelungate ale turiştilor şi lumina puternică dăunează picturilor rupestre.